IMPORTANȚA EDUCAȚIEI ÎN RESTRUCTURAREA ȘI EVOLUȚIA LUMII

Educația poate avea darul de a încuraja adevăratele valori umane prin folosirea și exprimarea sufletului și a conștiinței în toate alegerile și acțiunile noastre, în relație cu ceilalți oameni, cu lumea în care trăim.

A educa înseamnă a împărtăși din experiența personală, a fi un viu exemplu de om ce apreciază, urmează și exprimă adevăratele valori umane și nu a ne învăța unii pe alții ce ar trebui și ce nu ar trebui să facem.

Este necesar să ne dăm seama că în unele situații împărtășirea experienței personale are valoare numai dacă îi ajută pe ceilalți să se regăsească în felul lor, prin propria lor conștiință și nu neapărat să ne imite felul de a fi și a acționa, pentru că asta nu s-ar mai numi educație ci doar un fel de "dresaj" , fapt care totdeauna îi îndepărtează de ei înșiși pe cei asupra cărora încercăm să ne impunem chiar dacă noi credem că le facem bine.

Atâta vreme cât nu simțim și nici nu conștientizăm singuri ce înseamnă binele sau nu îi cunoaștem valoarea , impunerea lui nu își are sensul căci atunci când acționăm sub presiunea obligației de a urma binele , tot ce facem este doar formal, fără să înțelegem cu adevărat semnificația a ceea ce facem și/sau fără să credem de fapt înlăuntrul nostru că este bine ce facem.

Iar asta se poate observa prin felul în care cei care sunt obligați un timp să facă ceva, fără a înțelege și de ce, revin la vechile obiceiuri imediat ce sunt "lăsați în pace".

Această impunere a modelului personal nu se întâmplă totdeauna evident, ci se poate manifesta și în maniere mai subtile, caz în care de multe ori cei ce "trebuie învățați cum se face mai bine" se lasă influențați pe nesimțite, fără să-și dea seama.

Acest gen de influență este mai periculoasă și o putem avea mai ales asupra celor care ne apreciază și au o încredere oarbă, cumva necondiționată în noi, în felul nostru de a vedea lucrurile și de a acționa pentru că este posibil să ne urmeze nu numai exemplul pozitiv dar și tendințele negative, fără discernământ.(în această situație fiind mai ales copiii)

De aceea pentru a fi buni educatori este bine să fim conștienți ȘI de propriile porniri negative , să le recunoaștem și să nu le încurajăm nici la noi înșine dar nici la cei din jur (mai ales față de copii care au tendința să imite)

Prin urmare, pentru a avea cu adevărat calitatea de educator în relație cu toți ceilalți oameni, în general, și în relație cu copiii în particular, este necesar să fim noi înșine "educați", să avem conștiință de sine, luciditate, bun simț, iar asta înseamnă să ne fi păstrat legătura cu Dumnezeu cât de constant și conștient putem, cu sau fără ajutorul părinților, și să folosim această legătură în toate alegerile, acțiunile noastre, în experiențele personale , extrăgând învățămintele necesare și făcând totdeauna mai bine ținând cont de ele.

În situația lumii în care trăim, auto-educarea prin relația de comunicare și colaborare directă cu Dumnezeu , este cea mai bună și sigura variantă de a ne păstra spiritul treaz și activ, căci nu totdeauna avem "norocul" de a avea părinți care să-și fi păstrat legătura cu Dumnezeu pentru a ne putea fi modele bune de urmat.

Prin felul în care ne exprimăm sensibilitatea, simțul responsabilității, sinceritatea ,bunătatea, onestitatea, generozitatea etc îi inspirăm pe copii noștri, și nu numai, în legătură cu ce înseamnă să acționezi în spiritul acestor calități spiritual-umane, îi învățăm să le cunoască valoarea, beneficiile pentru ca apoi să le aprecieze și să le manifeste și ei la rândul lor.

În rest, atâta timp cât îi lăsăm să fie ei înșiși, îi încurajăm să se cunoască și să se exprime în mod autentic, le va fi și lor mai ușor apoi să-și găsească drumul în viață.

De aceea este bine să conștientizăm că nu investiția de mai mult timp, bani, atenție în învățătură este necesară pentru a face ca lucrurile să funcționeze mai bine în lume, ci mai degrabă este nevoie de o investiție serioasă în educație - întâi a noastră ca adulți, iar apoi și a copiilor - căci aceasta este baza pe care apoi toate celelalte se pot dezvolta și pot funcționa normal.

Atunci când, prin educație, vom cultiva și încuraja manifestarea calităților spirituale, se va trezi în noi înșine și în copii noștri și tot interesul, determinarea, conștiinciozitatea etc. de care avem nevoie pentru a învăța mai bine, pentru a cunoaște cum putem să facem cât mai bine ceea ce alegem să facem, orientându-ne numai către ocupațiile potrivite nouă.

Astfel, indiferent de ce poziție ocupăm fiecare dintre noi(pe plan profesional, familial ș.a.m.d) , oricât de "importantă" sau "nesemnificativă" avem impresia că este această poziție în raport cu lumea, vom ști să acționăm cu suflet, pricepere, responsabilitate și vom aprecia corect necesitatea și importanța de a aduce un plus de bine celor din jur orișice ce am face.

Atâta timp cât toate gândurile, simțirile și aspirațiile noastre au orientare pozitivă, Dumnezeu ne va fi un puternic ghid și susținător în ceea ce ne dorim să facem, dar important este să încurajăm și să cultivăm și noi, întâi de toate, astfel de orientări la noi înșine și la copii noștrii.

Pentru asta însă este necesar să renunțăm la egoisme, orgolii, spirit concurențial sau răzbunător , și să nu mai cultivăm aceste atitudini în mod reflex sau conștient, voit și planificat, crezând - în mod fundamental eronat - că așa ne pregătim pentru viață.

Este necesar să conștientizăm că este loc pentru toți în lumea asta și că fiecare dintre noi are calitățile necesare pentru a fi valorificate în diverse acțiuni, domenii sau activități utile colectivului din care face parte, pentru a-i ajuta și pe copii să-și poată găsi drumul în viață fără să fie orbiți și deviați de complexe de inferioritate sau superioritate.

Atâta vreme cât nu suntem capabili să vedem, să apreciem și să folosim potențialul din fiecare dintre noi și din cauza asta ne tratăm unii pe alții diferențiat, totdeauna unii dintre noi vor părea mai slabi, mai proști, insignifianți etc iar alții mai puternici, inteligenți, de succes etc, caz în care nici unii nu vom reuși să ne punem în valoare adevăratele puteri spirituale pentru a ne înțelege și armoniza și, în felul acesta, pentru a construi împreună o lume mai bună și împlinitoare pentru toți.

Este necesar să ne dorim unii pentru alții să ne găsim fiecare rostul în lume și să ne ajutăm în acest sens pentru a fi mai puternici atât ca indivizi cât și ca colectiv.

Atunci când fiecare dintre noi își găsește rostul și locul în lume, fiind la locul potrivit și făcând bine pe toate planurile, tot colectivul va beneficia de acest bine "personal" .

Învățătura fără educație spirituală la bază nu poate fi cu adevărat fructificată întrucât avem nevoie de un spirit treaz pentru a ști să ne folosim corect și pozitiv de cunoștințele, teoretice și practice, pe care ni le însușim.

Astfel, de pildă un om foarte inteligent, foarte cunoscător în anumite domenii, își poate folosi cunoștințele și inteligența pentru a face rău și pentru a-și aduce DOAR lui însuși anumite beneficii fără să-i pese de ceilalți, de starea și viitorul lumii în care trăiește, ci doar de "binele" său personal și poate al unui grup restrâns de oameni din jurul lui.

În acest caz, chiar dacă respectivul om are calități potențial valoroase, în lipsa sufletului și/sau a unei conștiinței umane treze, el/ea le poate da o orientare distructivă.

Ceea ce, din păcate, nu înțeleg acest gen de oameni este că binele lor personal depinde de cel al lumii în care trăiesc și că nu pot viețui cu adevărat bine dacă în jur este numai nefericire,haos, slăbiciune, lipsuri și sărăcie de orice fel.

De asemenea, egoismul ne aduce în situația de a nu mai ști ce înseamnă să ne folosim și să ne integrăm darurile spirituale în relație cu lumea, ceea ce ne va îngreuna existența și ne va limita posibilitățile de manifestare în prezenta viață și în următoarele vieți - asta dacă vom mai avea șansa de a avea niște vieți viitoare căci cu cât eșuăm repetat în a ne împlini rostul prin aducerea unei contribuții pozitive la starea spirituală a lumii , cu atât sensul existenței noastre în lume se pierde (iar asta NU din reavoința lui Dumnezeu).

Chiar dacă în aparență traiul egocentric asigură un confort și un bine personal pe termen lung asta este totuși o iluzie, căci mai devreme sau mai târziu ne vom prăbuși singuri sub greutatea răului generat de toate acțiunile noastre egoiste, de pasivitatea și nepăsarea noastră.

Educația și trezirea spirituală ne va ajuta deci să ne dăm seama care sunt lucrurile cărora merită să le dăm cu adevărat atenție și în care este mai necesar să investim timp, implicare, bani etc pentru a fi cu adevărat înfloritori pe toate planurile, la nivel individual și colectiv în același timp.

Astfel vom dovedi că existența noastră ca spirite în planul fizic are sens în cadrul creației divine , iar asta nu pentru a-I face demonstrații Lui Dumnezeu, ci pentru a ne demonstra nouă înșine și unii altora că merităm sa existăm .

-Ce îngeri ne pot ghida și asista în educarea și auto-educarea noastră personală și colectivă ?
R:Practic, toți îngerii din toate ierarhiile angelice ne pot fi ghizi la fel de buni, întrucât fiecare dintre ei ne pot ajuta să trezim și să dezvoltăm acele aspecte ale spiritului nostru de care avem nevoie în împlinirea rostului individual și colectiv.

Despre Ierarhiile angelice> https://www.facebook.com/ImpreunaCuIngerii/posts/273323089716955:

>SERAFIMII - trezirea și folosirea simțirii colective> https://www.facebook.com/ImpreunaCuIngerii/posts/375257552856841

>HERUVIMII - trezirea și folosirea conștiinței colective> https://www.facebook.com/ImpreunaCuIngerii/posts/269407990108465

>TRONURILE - trezirea poftei de viață, a bucuriei de a trăi și de a ne manifesta în plan fizic> https://www.facebook.com/ImpreunaCuIngerii/posts/386423098406953

>PUTERILE ȘI VIRTUȚILE - pt. cunoașterea și folosirea propriilor puteri și virtuți (calități spirituale)> https://www.facebook.com/ImpreunaCuIngerii/posts/335081333541130

>STĂPÂNIRILE - pt. stăpânirea de sine> https://www.facebook.com/ImpreunaCuIngerii/posts/361839660865297

>DOMNIILE - pt. a fi și a acționa în armonie cu noi înșine și cu ceilalți în timp și spațiu> https://www.facebook.com/ImpreunaCuIngerii/posts/366220680427195

>INTÂIETORII- pt. integrarea în colectiv > https://www.facebook.com/ImpreunaCuIngerii/posts/392848507764412:
Intâietorul poporului român
Intâietorul unui colectiv mai mic/a unei echipe
Intâietorul unei familii
Intâietorul unei prietenii
Intâietorul unui cuplu.

>ARHANGHELII - pt organizarea Îngerilor potriviți integrării acțiunilor noastre> https://www.facebook.com/ImpreunaCuIngerii/posts/237712739944657

>ÎNGERII - pt. cunoașterea, dezvoltarea și manifestarea abilităților/valorilor spiritual-umane :
Îngerul păzitor/personal
Îngerii atenției
Îngerii amintirii
Îngerii armoniei
Îngerii aspirației
Îngerii adevărului
Îngerii altruismului

Îngerii bunătății
Îngerii blândeții
Îngerii bunului simț
Îngerii bucuriei

Îngerii consecvenței
Îngerii curajului
Îngerii credinței
Îngerii creativității
Îngerii comuniunii
Îngerii comunicării
Îngerii compasiunii
Îngerii cunoașterii
Îngerii conștiinței

Îngerii discernămîntului
Îngerii determinării
Îngerii deșteptăciunii
Îngerii dăruirii
Îngerii dorinței
Îngerii dreptății

Îngerii entuziasmului
Îngerii empatiei

Îngerii generozității

Îngerii frumuseții
Îngerii feminității și ai masculinității
Îngerii fraternității
Îngerii fericirii

Îngerii integrării
Îngerii iubirii
Îngerii îndrăgostirii
Îngerii înțelepciunii
Îngerii iertării
Îngerii împăcării
Îngerii inspirației
Îngerii intuiției
Îngerii înțelegerii
Îngerii înțelepciunii iubirii
Îngerii încrederii
Îngerii inteligenței

Îngerii libertății
Îngerii liniștii

Îngerii maturității
Îngerii minții

Îngerii optimismului
Îngerii onestității

Îngerii pragmatismului
Îngerii pasiunii
Îngerii prieteniei
Îngerii păcii
Îngerii purificării
Îngerii protecției

Îngerii respectului
Îngerii recunoștinței
Îngerii ritmului

Îngerii spontaneității
Îngerii sincerității
Îngerii simțirii
Îngerii sensibilității
Îngerii sănătății
Îngerii senzorialității
Îngerii susținerii

Îngerii tandreții
Îngerii tinereții

Îngerii umorului
Îngerii umilinței
Îngerii unei noi iubiri
Îngerii unității

Îngerii veseliei
Îngerii vindecării
Îngerii vieții
Îngerii vitalității

DESPRE "ÎN-SĂRCINARE" ȘI RELAȚIA COPII-PĂRINȚI

În esență, atunci când ne decidem să dăm naștere unui copil, îl ajutăm de fapt pe Dumnezeu și pe spiritul acestuia să-și facă loc în lume, pentru a se integra punându-și în valoare calitățile spirituale dezvoltate în viețile trecute și pentru a-și depăși tendințele negative, unele dintre ele devenite deja karmice.

Pentru a fi niște buni asistenți în creșterea și dezvoltarea lor normală și armonioasă este important să conștientizăm motivul pentru care alegem să "facem" copii și să ne ferim să luăm o astfel de decizie din motive egocentrice.

Unii dintre noi, din păcate, aducem copii pe lume din diverse motive strict personale, cum e acela de a face din ei un model de om pe care ni-l dorim și care nu am reușit noi să fim, impunându-le un anume fel de a se comporta, de a gândi, cariera pe care să o urmeze, etc. caz în care nu ne pasă atât de mult de personalitatea copilului, de dezvoltarea potențialului acestuia și de ce anume i se potrivește lui, ci mai degrabă de ambițiile noastre și de viziunea noastră asupra a ceea ce înseamnă "să-ți trăiești viata".

Un alt motiv des întâlnit este acela de a ne asigura că va exista cineva care să ne servească, care să ne susțină din punct de vedere fizic, financiar și/sau emoțional mai ales în perioada bătrâneții sau în cazul părinților care s-au despărțit și, rămânând singuri, vor să-și umple golul din viața lor pretinzând copiilor să le dea atenția și grija pe care și-o doresc și care cred ei că o merită în calitate de părinți.

Într-o relație normală încărcată de afecțiune și respect reciproc este normal ca și copii să ofere susținere din propria inițiativă, dar nu este în regulă să le pretindem asta ca părinți, cu autoritate și egoism și să credem că asta este sarcina lor principală.

Este bine să înțelegem că acești copii nu ne aparțin, nu intră în posesia noastră și nu au obligații față de noi pe viață doar pentru că i-am adus pe lume și avem grijă de ei până la un moment dat, așa cum nici Dumnezeu nu pretinde nimic de la noi și nu se impune doar pentru că ne-a creat și de atunci încoace ne susține în permanență la fiecare pas.

De asemenea, pentru a nu face alegeri pripite, neasumate care să afecteze viitorul copiilor și al nostru, este bine să știm că însărcinarea unei femei este doar o invitație, o propunere a Lui Dumnezeu și a spiritului respectiv către noi, potențialii părinți de a-l aduce pe lume și NU o obligație sau o îndatorire cu care vine El către noi.

Avem în toate cazurile libertatea de a accepta sau nu această invitație fără să sufere nimeni, nici noi, nici copilul(respectiv spiritul său) și nici Dumnezeu.

Mai mult decât atât, avem posibilitatea de a comunica cu Dumnezeu în legătură cu acest spirit ce ar putea să vină ,iar El ne poate aduce la cunoștință ce fel de spirit este, ce fel de om a fost în alte vieți, cu ce calități și/sau tendințe negative sau chiar boli ar putea să se nască și nu în ultimul rând El ne poate aduce aminte de tipul de relație pe care am avut-o în viețile anterioare cu acesta (asta dacă am avut vreuna), iar apoi, după naștere și felul în care ne putem ajuta reciproc.

Prin urmare, Dumnezeu nu a avut niciodată intenția de a ne pune în fața faptului împlinit dându-ne copii pe care nu-i dorim sau pe care ne este greu să îi integrăm în viața noastră : cu niște calități pe care noi nu le apreciem, cu defecte fizice, psihice sau de caracter, doar profitând de faptul că nu știm niciodată ce ne așteaptă când decidem să "facem copii" .

Dumnezeu își dorește pentru noi să luăm totdeauna decizii conștiente, asumate în cunoștință de cauză, și de aceea este mereu disponibil să ne aducă la cunoștință ce fel de spirite doresc să facă parte din viața noastră și în funcție de asta să alegem dacă le primim sau nu.

De aceea este bine să nu ne stabilim mental un anumit timp în care credem că este bine de făcut copii fără să ținem cont și de faptul că este posibil să nu vină întotdeauna chiar când ne decidem noi copilul dorit și potrivit.

Iar asta deoarece pentru fiecare spirit este propice să se încarneze doar în anumite perioade de timp și loc, acestea fiind uneori mai importante pentru el decât familia în care se naște, caz în care dacă noi nu îl acceptăm vor căuta altă "gazdă" pentru a ajunge să-și facă treaba în relație cu lumea , împreună cu persoanele potrivite, având încrederea și susținerea Lui Dumnezeu că se poate descurca bine chiar și în familii "mai puțin potrivite".

Cu alte cuvinte, este mai important să ne intereseze și să fim conștienți de CINE suntem pe cale să primim în viața noastră și nu CÂND, căci momentul ales de comun acord de Dumnezeu și de acel spirit ne este oricum propice ȘI NOUĂ.

Nu este însă nici o supărare dacă ajungem la concluzia că NOI nu vrem să ne asumăm responsabilitatea creșterii și educării unui copil de oricare fel, mai ales că este vorba de o nouă viață ce va depinde și va fi influențată si de noi.

Dar odată ce ne-am decis că vrem să primim un copil în viața noastră este bine să fim conștienți că ne-am ÎN-SĂRCINAT să avem grijă de el atât ca mamă cât și ca tată și să înțelegem ce înseamnă această sarcină.

Faptul că mama este cea care dă naștere fizic copiilor nu înseamnă că ea deține toată responsabilitatea de a avea grijă de ei, iar bărbatul una mai mică sau chiar deloc.

Atâta vreme cât amândoi părinții și-au dorit și au ajuns la un acord comun în legătură cu aducerea pe lume a unui copil responsabilitatea este egală.

Indiferent de ce-au făcut sau nu au făcut în viețile trecute, TOȚI copii au la început de viață, o legătură inconștiență, instinctivă cu Dumnezeu care se poate păstra, întări sau pierde în funcție de orientarea pe care i-o dau părinții și toți ceilalți oameni din jur cu care au contact (rude, prieteni,învățători, profesori, colegi de grădiniță/școală, oameni în general, etc).

Asta înseamnă că toți copiii au la început capacitatea naturală de a se dezvolta pe plan spiritual în sens pozitiv dacă nu ar interveni nepotrivit cei din jur și l-ar face să piardă legătura firească cu El, deturnand-ul pe căi nepotrivite lor.

Chiar dacă noi credem că copii sunt curați ca o coală albă de hârtie și pot fi modelați în funcție de părinți, ei totuși au un trecut în spate și vin fiecare cu diferite însușiri și tendințe ce nu au neapărat legătură cu cele ale părinților, respectiv nu toate calitățile și/sau defectele acestora sunt niște "moșteniri" din partea părinților.

Iar asta se observa prin simplul fapt că mulți copii sunt foarte diferiți de părinții lor în atitudine, caracter și uneori chiar principii , chiar și după o mai lungă perioadă de conviețuit împreună.

Deci se poate ca spiritele copiilor să fi trăit altfel de vieți decât cele ale părinților, în timpuri și în locuri diferite, cu propriile experiențe, alegeri și principii de viață dar ele să se poată armoniza, completa și sprijini.

Fiind deci niște spirite ce vin cu un bagaj format în spate, nu avem de-a face cu niște ființe total neștiutoare și neajutorate așa cum am crede noi, ba chiar și noi avem, la rândul nostru, multe de învățat de la ei.

În concluzie este bine pentru noi toți, să nu uităm că "copiii" reprezinta spirite care vin, datorită experiențelor trecute și a felului lor unic de a se fi dezvoltat în timp , cu altfel de însusiri decât ale noastre ca "adulți" și de aceea putem considera relația cu ei o oportunitate de a face schimb de experiente (simțiri, feluri de a vedea lucrurile, de a ne completa unii pe alții etc) și prin urmare chiar un privilegiu de a face echipă cu ei.

ASCULTAREA ȘI COLABORAREA ÎN RELAȚIA CU DUMNEZEU

De obicei spunem că ne dorim să comunicăm cu Dumnezeu însă de multe ori scopul pentru care încercăm să "ajungem" la El este mai degrabă monologarea către El și nu dialogarea, sau altfel spus, vrem mai mult să îi înșiruim problemele, nevoile și dorințele noastre pentru ca eventual, dacă se poate, să ni le rezolve/îndeplinească, să ne aducă El fericirea, pentru că nu-i așa, este dreptul nostru divin să fim bogați,norocoși, plini de succes în toate șamd, independent de ceea ce facem sau nu facem.

Și probabil că de aceea apelăm mai mult la intermediari în relația cu El, de parcă ne-ar fi teamă de ceea ce ne-ar putea comunica în mod direct, pentru că spre deosebire de intermediari, de la care putem primi interpretări ale unor adevăruri teoretice care să ne convină nouă și unde găsim consolări și scuze, în cazul unei comunicări directe, deschise și sincere cu El nu se întâmplă întotdeauna la fel, iar noi suntem obligați să privim adevărul în față.

Adevărata comunicare dintre noi și Dumnezeu se poate petrece atunci când ÎL simțim dincolo de cuvinte, formule sau formalități căci mesajele Lui vin către noi într-un mod simplu și direct , sub forma unor simțiri/stări și idei pure, clare , nesofisticate, nemisteriose și fără înțelesuri ascunse ce ar putea avea nevoie de analiză mentală și ar naște interpretări.

Este ca atunci când ne dăm seama ce vrea să transmită un om dincolo de vorbe, doar empatizând cu el, doar fiind atenți la starea acestuia, la gesturi, la mimică, la felul în care acționează în anumite situații.

Este suficient să fim atenți la răspunsurile și reacțiile Lui față de gândurile, intențiile, acțiunile și față de starea ființei noastre prin bun simț și intuiție.

Totuși pentru a-i lua în considerare "viziunile" și a-i simți intențiile este necesar să avem încredere în El, în faptul că tot ceea ce ne învață nu ne poate aduce decât bine în viața noastră și bineînțeles, mai este nevoie să ne și intereseze ceea ce El crede, simte și Își dorește pentru noi.

Credința în Dumnezeu nu înseamnă deci credința în faptul că El ne va îndeplini dorințele înșiruite de noi în rugăciuni ci înseamnă în primul rând credința în binele pe care îl poate aduce colaborarea cu El, credința în înțelepciunea Lui, în viziunea Lui clară și completă asupra existenței, în sensibilitatea Lui, în faptul că putem colabora cu El și că este mereu foarte disponibil în acest sens.

Doar această credință poate avea darul de a ne deschide către adevărata apropiere de El, aceea care ne aduce beneficii concrete , consistente, durabile.

Fiind în mod spontan, sincer și constant interesați să-L invităm să participe în fiecare moment din viața noastră, comunicarea cu El poate deveni un fenomen din ce în ce mai spontan și firesc și ne va fi din ce în ce mai ușor să simțim și să intuim ceea ce Dumnezeu crede și simte în legătură cu tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru și în ființa noastră și vom putea "urmări" în mod direct felul în care își face El simțită prezența în viața reală, de zi cu zi, dându-ne de asemenea seama ce înseamnă cu adevărat a trăi o viață spirituală.

Vom constata în acest fel cât de prezent este El chiar și în cele mai "mărunte" evenimente din viața noastră , lucru care ne poate face să fim conștienți, atenți la ceea ce facem tot timpul, chiar și la unele lucruri pe care noi le considerăm mici, neimportante, banale și simple.

Și tot astfel ne vom da seama că Dumnezeu nu se implică doar în "marile evenimente ale lumii" și că nu răspunde DOAR la întrebări filozofice, existențiale generale cum ar fi "de unde venim? ", "care este sensul vieții? ", "care este rostul nostru ?", "ce am fost în alte vieți?"etc. ci se implica și în "problemele" simple și practice care ne preocupă pe măsură ce trăim diverse experiențe de viață ce ne ridică întrebări și /sau nelămuriri.

De altfel, câteodată Dumnezeu dă mai multă atenție și importanță unor lucruri așa-zis mărunte decât o facem noi, căci El simte mai bine și este mai conștient de influența, urmările pozitive sau negative a tot ceea ce facem asupra fiecăruia dintre noi și asupra tuturor în același timp.

Dumnezeu urmărește ca prin comunicarea cu El să ne ajute să ne înrădăcinăm în realitatea vieții noastre de zi cu zi, îmbunătățind-o și făcând-o mai plină de creativitate și împliniri.

El își dorește o comunicare cu noi din care să reiasă ceva bun la modul concret și NU o comunicare pur "filozofică", care eventual să ne mențină într-o stare superficială auto-mulțumire și exaltare auto-indusă , într-o stare de pasivitate, îndepărtare de realitate, de ceilalți oameni, de activitățile zilnice, ce fac parte în mod firesc din viață.

El nu va urmări niciodată să ne distragă atenția pe perioade lungi sau chiar complet de la ceea ce avem de făcut în viața de zi cu zi(mai ales când ceea ce facem ne duce într-o direcție pozitivă) pentru a-I aduce Lui așa zise mulțumiri prin îndelungi meditații, rugăciuni, ritualuri, având impresia că astfel vom avea parte de beneficii suplimentare, pentru că în realitate acestea nu ne îmbogățesc cu nimic, nu ne aduc vreun "noroc", nu ne fac nici mai buni sau mai spirituali în vreun fel.

Ba mai mult, rugăciunea de pildă este de fapt un impediment în comunicarea noastră cu Dumnezeu, căci aceasta este ca un monolog al nostru către El în care ne înșiruim toate dorințele, cerințele noastre către El fără să fim de fapt atenți și interesați la ceea ce are El să ne comunice în legătură cu toate aceste dorințe, cerințe și nu numai în legătură cu acestea dar și cu viața noastră în general, cu toate alegerile pe care le facem, cu toate faptele noastre etc.

Rugăciunile sunt un impediment în crearea legăturii directe cu Dumnezeu și prin faptul că acestea formalizează comunicarea cu El, căci prin rugăciuni noi apelăm de fapt la niște formule de cuvinte care nu sunt ale noastre, nu exprimă natural și spontan ceea ce gândim, simțim, dar le folosim pentru că avem impresia că au o putere deosebită, creându-ne în felul acesta o barieră inutilă între noi și El.

Aceste formule de cuvinte pe care noi le numim rugăciuni nu au în realitate nici un fel de putere superioară de a ne aduce ascultare, protecție, favoruri superioare din partea Lui sau orice vrem noi să obținem de pe urma lor (rugăciunilor) chiar dacă au fost folosite de mulți oameni înaintea noastră și ni se pare ca unii au avut chiar succes folosindu-le.

Ar fi bine pentru noi și relația noastră cu El, să îi dăm ocazia și Lui Dumnezeu de a se exprima fără să ne mai complicăm cu ritualuri sau formule, multe întrebări și cerințe , pentru că există momente în care și El își dorește să ne transmită câte ceva, iar ceea ce are El să ne comunice este în majoritatea cazurilor mai important decât niște eventuale răspunsuri sau "favoruri" pe care ni le dorim noi din partea Lui.

El cunoaște uneori mai bine decât noi care sunt aspectele, "problemele" cu adevărat demne de luat în considerare, care merită atenție, rezolvare, analiză, găsirea unor sensuri și înțelegeri pentru fiecare moment/perioadă de viață în parte.

Numai astfel vom învăța să ÎL ascultăm, să fim transparenți la ceea ce are El să ne transmită, fără să ne mai blocăm în propriile gânduri, închipuiri sau idei, stări care uneori sunt confuze, conflictuale și care ne fac opaci la adevăr.

Așa cum cunoaștem că în relația cu oamenii este important să știm să mai și ascultăm, să fim receptivi la starea, necesitățile, dorințele celorlalți și eventual, în funcție de acestea, să venim în întâmpinarea lor cu vorbele, gesturile, inițiativele și acțiunile potrivite, așa ar fi bine să fim și în relația noastră cu Dumnezeu.

ÎL folosim prea mult pe Dumnezeu pe post de "îndeplinitor de dorințe" și din păcate nu ne interesează să înțelegem care sunt adevăratele noastre necesități și cu ce putem veni și noi către El, către lume, căci dacă am asculta și ce are El de "spus", cu siguranță că multe dintre aceste dorințe ar dispărea sau în orice caz le-am privi și le-am aborda cu totul altfel.

Ascultarea însă, ca parte din comunicarea cu Dumnezeu este doar un prim pas în crearea unei eventuale relații de colaborare cu El, în cazul în care ne și dorim așa ceva, pentru că până la urmă important este și pentru El, și pentru noi, ca oameni să reușim să o fructificăm prin acțiune.

DESPRE INTÂIETORI

Intâietorii sunt îngeri din al treilea ordin angelic, împreună cu Îngerii și Arhanghelii.

Acești îngeri se "nasc" din Dumnezeu atunci când se creează o legătură bună intre două sau mai multe persoane care au cel puțin potențialul de a crea ceva bun atât în cadrul respectivei relații cât și în relația acestora cu lumea.

Există mai multe motive care pot lega și ține împreună două sau mai multe persoane într-un scop comun și pozitiv (adică și alte motive în afară de iubire) și anume: credințe, viziuni, dorințe, aspirații , preocupări creative comune , completare reciprocă a calităților , etc.

Astfel, în funcție de natura relației poate exista:
Intâietor al unui cuplu
Intâietor al unei familii
Intâietor al unei prietenii între două sau mai multe persoane
Intâietor al unei echipe de lucru de orice fel
Intâietor al unei comunități, al unui egregor sau popor

Locul în care ne-am născut, familia și/sau țara din care am ALES să facem parte este totdeauna locul cel mai potrivit în care ne putem integra prin valorificarea darurilor personale împreună cu oamenii potriviți și de asemenea, este și locul în care ne putem elimina tendințele negative dezvoltate în trecutul mai îndepărtat,(vieți anterioare) chiar dacă ulterior decidem să ne mutăm în altă parte (alt oraș,altă țară etc ).

Însă nu orice împreunare de persoane au un Intâietor întrucât nu orice legătură formată între oameni este pozitivă pentru ei și pentru ceilalți din jur.

Pentru ca o pereche, grup, colectiv sau popor să fie vegheat de un Intâietor este necesar ca aceasta să aibe ceva în comun și să urmeze un scop pozitiv, să creeze ceva bun pentru ei înșiși, unii pentru alții și pe cât posibil și pentru alte perechi/grupuri/colective/popoare.

Legăturile bune de orice fel între oameni se recunosc prin faptul că toți cei implicați cresc și învață să se exprime pe ei înșiși împreună, devin mai buni, mai puternici împreună, au afinități comune, se completează și se armonizează iar din astfel de împreunări benefice se pot crea multe lucruri bune și pentru cei din jur sau pentru lume în general.

Prin urmare Intâietorii au rolul de a aduce oamenii potriviți împreună, de a-i impulsiona să se observe, să se cunoască sau să se recunoscă și să profite în sens pozitiv de oportunitatea de a fi împreună și de a face bine împreună.

Din această cauză ei pot lucra cu Îngerii Domniilor pentru crearea conjuncturilor necesare în locul și timpul potrivit pentru ca anumite persoane să se intersecteze și să se poată recunoaște, iar o dată perechea sau grupul format, ei lucreaza pentru punerea sa în valoare.

Și pentru ca fiecare membru al unui grup/colectiv să se pună în valoare și pe sine însuși, să se armonizeze și să se integreze în relație cu ceilalți membrii iar grupul să fie bine sudat și puternic, Intâietorii mai lucrează și cu îngerii personali (sau păzitori) și cu Arhanghelii personali (cei care veghează asupra împlinirii menirii fiecărui individ) ai fiecăruia în parte.

De asemenea pentru a crea și menține grupuri/colective puternice și creative este nevoie ca în ființa fiecăruia să fie treaz Spiritul Colectiv, iar pentru asta Intâietorii, ( inclusiv membrii grupurilor/colectivelor) , mai pot lucra cu Heruvimii (pentru trezirea Conștiinței colective) și/sau cu Serafimii (pentru trezirea Sufletului/Simțirii colective)

Atâta vreme cât membrii perechilor/grupurilor/colectivelor formate păstrează legătura spirituală dintre ei și continuă să crească, să se îmbogățească și să creeze împreună lucruri bune unii pentru alții și pentru lume , Intâietorii acestora vor continua să existe pentru a le oferi susținere , ghidare în ceea tot ceea ce fac.

De aceea există și legături bune mai vechi, a căror Intâietori însoțesc respectivele spirite de-a lungul mai multor vieți.

Există totuși din păcate și legături care se pot destrăma la nivel spiritual, nemaigăsindu-și rostul împreună datorită unor îndepărtări de sine și nepotriviri apărute în timp iar în astfel de cazuri Intâietorul încetează să mai existe.

Pentru că Intâietorul este Dumnezeu care trăiește împreună cu cei din relația pe care o veghează, acesta poartă în ființa sa memoria tuturor experiențelor avute împreună ale acestora și le pot reaminti felul în care au evoluat aceste relații în viețile în care au fost împreună , care au fost slăbiciunile și/sau punctele forte în îndeplinirea rostului respectivelor legături, căci astfel de conștientizări ne pot ajuta să fim mai buni și împreună să facem mai bine unii pentru alții.

Tot datorită acestei empatii, Intâietorul reflectă prin culorile "aurei", razelor și strălucirilor sale, "starea" spirituală a respectivei legături, prin el ne putem da seama ce aspecte spirituale se manifestă predominant în relație și care sunt aspectele mai puțin dezvoltate și manifestate. (aspecte ale sufletului și conștiinței legăturii respective)

Însă această "stare" spirituală a perechii/grupului reflectată de Intâietor nu este un dat stabil, ci un proces și se poate schimba în timp, în funcție de direcția în care evoluează relația prin toate alegerile, deciziile și acțiunile celor implicați.

Într-un final, indiferent dacă veghează grupuri mici sau colective mari până la nivelul popoarelor, Intâietorii colaborează unii cu alții și împreună caută neîncetat să îi facă pe oameni să iasă din mica lor lume și să îi aducă pe toți împreună, în armonie, înțelegere, bună comunicare și în bucuria de a crea împreună unii pentru alții.

Să apelăm la Intâietorul cuplului/prieteniei/familiei/echipei/colectivului/poporului din care facem parte pentru a ne ajuta să ne trezim Spiritul Colectiv armonizându-ne între noi și creând împreună pentru a ajunge în final, puțin câte puțin, să ne unim într-o mare familie numită Omenire a cărei Mare Intâietor este Dumnezeu în întregimea Sa.

Îngeri cu care Intâietorii pot lucra:
Alți intâietori
Domniile
Îngerii personali/păzitori
Arhanghelii personali
Heruvimii (pentru trezirea Conștiinței colective)
Serafimii (pentru trezirea Simțirii colective)

Ordinele angelice:
Primul ordin:
Serafimii
Heruvimii
Tronurile

Al doilea ordin:
Puterile și Virtuțile
Stăpânirile
Domniile

Al treilea ordin:
>>Intâietorii<<
Arhanghelii
Îngerii

DESPRE ÎNGERII CREATIVITĂȚII

Acestia sunt îngeri din al treilea ordin angelic, împreună cu Arhanghelii și Intâietorii.

Îngerii creativității au rolul de a ne ajuta să ne folosim darurile spiritului în creație pentru a ne pune în valoare pe noi și pe alți oameni și pentru îmbogăți existența cu tot ce avem mai bun.

Ei ne ajută să conștientizăm că tot ceea ce rezultă din ființa noastră pornind de la trăiri, idei, intenții, alegeri interioare până la inițiative,decizii și acțiuni, toate au puterea de a crea ceva mai mult sau mai puțin bun pentru exprimarea și creșterea noastră spirituală ,în funcție de cât de mult ne implicăm sufletul și conștiința în toate aceste acte de creație.

Partea de "creație interioară" sub forma ideilor, trăirilor, intențiilor chiar dacă ajung sau nu să fie exprimate în vreun fel concret, sunt importante pentru Dumnezeu întrucât El preia tot ceea ce ființa noastră emite iar în cazul în care aceste emisii sunt bune, constructive le poate folosi pentru a ne ajuta pe noi și/sau pe alți oameni să le folosească și să le pună în practică.

Îngerii creativității ne îndeamnă să folosim legătura cu Dumnezeu pentru a face schimb reciproc de idei, trăiri, dorințe și pentru a ne "consulta" cu El în toate actele creative pe care am intenționa sau ar urma să le concretizăm , căci El ne poate împărtăși din vasta Sa simțire, cunoaștere și experiență acumulată și ne poate ghida în ceea ce ne dorim pozitiv să facem.

Ei ne pot ajuta să găsim modalitățile cele mai potrivite și mai "eficiente" prin care ne putem valorifica toate calitățile spirituale.

Indiferent de cadrul în care alegem să ne manifestăm calitățile: în diverse tipuri de activități, ocupații creative desfășurate în cadrul unei slujbe sau nu neapărat ,în relații de cuplu,familie prietenie, echipă etc este important pentru împlinirea noastră spirituală să găsim totdeauna căi prin care ele să se exprime pentru ca spiritul nostru să se mențină viu și pentru a ne găsi rostul și locul în creație.

Îngerii creativității ne ajuta să conștientizăm că și impactul pozitiv sau negativ pe care îl avem asupra celorlalți prin tot ceea ce spunem și facem în relație directă sau indirectă cu ei este un act de creație și de aceea ne îndeamnă să folosim această putere cu spiritul treaz, cu stăpânire de sine, discernământ, bun simț, înțelepciune.

Pe de altă parte, darurile spirituale nefolosite și deci păstrate doar la nivel de potențial sunt o irosire de sine și asta se poate întâmpla din păcate chiar și fiind înconjurați de oameni și având multe activități zilnice.

Chiar dacă și "creația interioară" are importanța ei aceasta nu își găsește totuși rostul dacă nu ajunge să fie pusă în acțiune.

Degeaba credem sau știm despre noi că suntem buni, inteligenți, iubitori șamd dacă nu ne exprimăm prin fapte și nu ne folosim bunătatea, inteligența sau iubirea în relație cu lumea.

Doar "gândind pozitiv", dorind binele ori rugându-ne nu vom aduce în realitate nimic bun nimănui, nici măcar nouă.

De susținerea noastră se ocupă Dumnezeu oricum atunci când avem intenții sincere, pozitive și de aceea nu este nevoie de rugăciuni, meditații și "gândire pozitivă" pentru a obține ceea ce ne dorim ,ci mai degrabă este necesar doar să ne lăsăm ghidați de El în ceea ce avem de făcut și să și facem pentru a ne fi bine atât nouă, cât și celor cu care intrăm în mod direct sau indirect în contact prin acțiunile noastre.

Așa cum trupul nostru are nevoie de mișcare pentru a se menține sănătos și pentru a ne susține în ceea ce avem de făcut în fiecare zi, așa și spiritul nostru are nevoie să fie folosit pentru a nu adormi și pentru a nu ajunge să trecem prin lume lipsiți de conștiență și simțire, împreună cu toate consecințele aferente ale acestor lipsuri.

Chit că este vorba de calități sufletești: bunul simț, blândețea, sensibilitatea,bucuria, umorul,altruismul, iubirea etc sau de calități ale conștiinței: optimismul, determinarea, onestitatea, inteligența, intuiția, atenția etc, Îngerii creativității ne îndeamnă să le cultivăm în ființa noastră și în jurul nostru exprimându-le în toate alegerile, deciziile, inițiativele și acțiunile noastre de zi cu zi.

De asemenea, Îngerii creativității ne ghidează în a învăța să ne folosim aceste calități atunci când este cazul pentru ca darurile noastre să fie bine integrate, primite și apreciate acolo unde sunt cu adevarat necesare.

Acțiunile neîncărcate de ceva bun din ființa noastră, oricât de spectaculoase ar părea la suprafață , din ele nu rezultă nimic substanțial pentru împlinirea noastră.

De aceea acele acțiuni făcute fără a fi încărcate de un real și sincer crez sau sentiment, ci doar din inerție pentru că "așa se face" și/sau pentru că "așa trebuie" nu ne lasă să fim cu adevărat creativi și nu fac decât să arate că ne dorim numai să păstrăm niște aparențe, niște tradiții sau poate doar să ne umplem viața cu ceva pentru a nu avea impresia că totul este lipsit de sens, chiar dacă nu dăm cu adevărat un rost real vieții noastre în felul acesta.

Așadar incărcătura și intențiile care stau la baza a ceea ce creăm sunt foarte importante pentru a dărui lumii ceva cu adevărat bun și necesar tuturor.

În acest sens, Îngerii creativității ne îndeamnă să ne exprimăm creativitatea fiind noi înșine : respectând și urmând adevărul atât în legătură cu noi înșine cât și în legătură cu ceilalți, fiind sinceri, spontani, încrezători și curajoși în toate alegerile și acțiunile noastre.

Este bine și necesar pentru noi să ținem cont înainte de orice inițiativă și acțiune, de faptul că creația adevărată se naște totdeauna din necesitate, o necesitate neegoistă, care să cuprindă simultan atât binele individual cât și pe cel colectiv.

Nu toate lucrurile pe care noi considerăm că le creem din necesitate ne sunt cu adevărat utile întrucât unele dintre acestea nu fac decât să încurajeze exagerări, obiceiuri nocive și/sau atitudini distructive sau chiar auto-distructive.

Din păcate creem multe obiecte, atitudini, teorii care ne fac comozi, superficiali și egoiști, care ne duc în lumi virtuale și ne îndepărtează de realitate, care ne alimentează "nevoia" de a fi remarcați, de a fi în centrul atenției într-un mod forțat, artificial șamd.

Îngerii creativitatii ne ajută să facem diferența între falsele necesități și adevăratele necesități și astfel ne ghidează permanent în direcționarea creativității noastre in sensul exprimarii și creșterii noastre spirituale.

Astfel, dacă avem spiritul cu adevărat viu și avem dorințe constructive pentru noi înșine și pentru lume, vom da naștere unor lucrări, acțiuni sau atitudini care să aibe la bază adevăratele noastre necesități și care să încurajeze exprimarea sinelui în existența noastră de zi cu zi.

Cunoscându-ne adevăratele nevoi, în lume nu ar mai exista egoism, lăcomie, înșelătorii, obiceiuri și bunuri inutile, oportunism, abuzuri, exagerări iraționale în consum, diferențe mari între anumite categorii de oameni șamd.

Să apelăm la Îngerii creativității pentru a ne ghida și inspira în exprimarea creativității în tot ceea ce facem bun pentru noi înșine și pentru ceilalți deopotrivă.

Ordinele angelice:
Primul ordin:
Serafimii
Heruvimii
Tronurile

Al doilea ordin:
Puterile și Virtuțile
Stăpânirile
Domniile

Al treilea ordin:
Intâietorii
Arhanghelii
>>Îngerii<<

DESPRE TRONURI

Tronurile sunt îngeri din primul ordin angelic, împreună cu Serafimii și Heruvimii.

Aceștia au rolul de a ne ajuta să simțim și să conștientizăm bucuria de a trăi și de a ne manifesta ca spirite în plan fizic.

Ei ne impulsionează "să ieșim din sine" și să ne "înrădăcinăm" cu spiritul în viața de zi cu zi, să fim cu toate simțurile vii, prezente oriunde am fi și orice am face.

Ei ne îndeamnă să ne folosim sufletul și conștiința într-un mod activ și concret, însuflețind existența cu toate calitățile spirituale pe care le deținem pentru a ne împlini în felul acesta rostul existenței noastre ca spirite.

De aceea Tronurile ne pot ajuta să descoperim moduri de a ne exprima pe noi înșine și ne îndeamnă să îi ajutăm și pe ceilalți să facă la fel, mai ales în cazul celor care nu au suficientă experiență de viață și cunoaștere de sine cum sunt copiii.

Ei au darul de a ne retrezi sau de a ne intensifica pasiunea, entuziasmul și dorința de a fi vii și activi în toate momentele vieții noastre, ne ajută să vedem viața și lumea din jurul nostru ca pe un dar și o oportunitate de a ne bucura de tot ce există și se întâmplă bun, de tot ce ni se dăruiește în mod direct sau indirect de la lume și de la Dumnezeu.

Ei ne insuflă starea de bucurie și recunoștință față de oportunitatea de a înfrumuseța și îmbogăți existența, aducând bucurie și împlinire celor din jur prin tot ceea ce facem.

Această bucurie pură de a trăi are darul de a ne umple de energie, ne poate face să simțim că putem face orice, ne ajută să ne propunem multe si să fim mereu nerăbdători să intrăm în acțiune.

De aceea, atunci când de exemplu ne regăsim într-o activitate și avem dorința de a crea ceva bun din ea, Tronurile ne susțin pasiunea, entuziasmul și ne încărcă cu toată energia de care avem nevoie pentru a continua să fim la fel de implicați, efervescenți și pentru a reuși să concretizăm ceea ce ne-am propus, în direcția în care ne-am propus.

Ei ne pot ajuta să eliminăm stările care ne "imobilizează" (depresia, apatia,comoditatea, frica, tristețea, lipsa de încredere, credință și curaj, plictiseala etc) și care ne fac să rămânem într-o poziție de pasivitate, lâncezeală, neimplicare, superficialitate, nepăsare.

În astfel de situații ne ajută să ieșim la suprafață și să ne punem din nou energia în mișcare, să ne regăsim pofta de viață, entuziasmul, motivațiile, sensul de a trăi.

Tot ei sunt cei care ne impulsionează să avem inițiative, să renunțăm la pasivitate atunci când este cazul și să venim în întâmpinarea fericirii prin acțiune, prin implicare, făcând ceea ce este necesar, ceea ce ni se potrivește și ne pasionează cu adevărat.

Tronurile ne ajută să conștientizăm câtă energie zace în noi și cât de multe suntem capabili să facem dacă am folosi-o în slujba unor scopuri suficient de bune și de puternice încât să o deblocăm și să îndrăznim "să spargem gheața".

Tronurile ne inspiră să simțim și să conștientizăm ce înseamnă adevărata fericire, aceea produsă de lucrurile simple, de oamenii simpli, gesturile și activitățile simple, de zi cu zi, ei ne impulsionează să vedem minunea din jurul nostru și să nu mai căutam în alte părți , să nu mai încercăm să evităm realitatea, să renunțăm la căutarea ineditului și extraordinarului în lumi doar aparent mai interesante , creându-ne în felul acesta preocupări care ne îndepărtează de realitate și care nu aduc nimic necesar și bun nici nouă și nici lumii.

Astfel, chiar dacă în mod concret nu facem neapărat ceva nou și nu se întâmplă ceva deosebit în viața noastră, vom ști să savurăm și să apreciem fiecare moment petrecut împreună cu persoanele apropiate, să ne bucurăm de ei și de toate modurile lor de a se exprima, să fim la fel de prezenți și de implicați în tot ceea ce facem.

Tronurile ne ajută să conștientizăm că nu numărul de ani trăiți pe Pământ în sine sunt cei care ne aduc maturitatea și înțelepciunea, ci mai degrabă prezența de spirit și implicarea pe care o investim în creație și în toate momentele vieții noastre petrecute împreună cu ceilalți.

O dovadă în acest sens este lunga perioadă de ani de când oamenii se tot nasc și trăiesc pe Pământ dar cu toate astea tot nu învață din experiențe și repetă mereu aceleași greșeli.

De aceea Tronurile ne îndeamnă să nu trecem în viteză prin experiențele vieții noastre și să ne bucurăm de toate oportunitățile de a dărui și de a primi, de a savura prin toate simțurile tot ceea ce vine bun înspre noi ca și cum am vrea să "absorbim" totul în ființa noastră.

Prezența de spirit și implicarea ne va ajuta să fim mai fericiți și să îi facem fericiți și pe alții, ne va ajuta să ne dăm seama care sunt necesitățile reale ale fiecărui moment în parte, iar astfel vom fi capabili să ne îmbogățim și să învățăm din experiențele vieții mult mai mult.

De asemenea, Tronurile ne îndeamnă să ne folosim înțelepciunea acumulată din experiențe, împărtășind-o și îmbunătățindu-ne cu ajutorul ei creația.

Totodată, Tronurile sunt îngerii prin care Dumnezeu trăiește împreună cu și prin noi experiența de a fi om, cu toate emoțiile, senzațiile, trăirile, experiențele specifice.

Prin urmare ei acumulează în ființa lor tot ce înseamnă experiența umană și de aceea ne pot transmite prin comunicarea cu ei atunci cand dorim acele părți de înțelepciune, experiență, cunoaștere de care avem nevoie pentru a înțelege ceva despre noi înșine și integrarea noastră în lume sau despre lume în general.(in functie de ceea ce ne intereseaza sa stim si/sau ce este necesar pentru noi sa stim)

Să apelăm la Tronuri pentru a ne trezi pofta de viață și bucuria de a ne manifesta ca spirite prin tot ceea ce facem bun pentru lume, împlinindu-ne în felul acesta rostul ca oameni și ca omenire în același timp.

Îngeri din echipa Tronurilor :
Arhanghelul Metatron
Arhanghelul Rafael
Îngerii bucuriei
Îngerii savorii
Îngerii entuziasmului
Îngerii pasiunii
Îngerii vieții
Îngerii vitalității
Îngerii veseliei
Îngerii senzorialității
Îngerii înțelepciunii
Îngerii susținerii
Îngerii atenției
Îngerii simțirii
Îngerii recunoștinței
Îngerii sensibilității

Ordinele angelice :
Primul ordin:
Serafimii
Heruvimii
>>Tronurile<<

Al doilea ordin:
Puterile și Virtuțile
Stăpânirile
Domniile

Al treilea ordin:
Intâietorii
Arhanghelii
Îngerii

DESPRE ÎNGERII LOIALITĂȚII

Îngerii loialității fac parte din ierarhia Îngerilor din al treilea ordin angelic, împreună cu Arhanghelii și Intâietorii.

Aceștia au rolul de a ne ajuta ca o dată ce ne-am format un sistem de principii, de valori sănătos și solid, să avem încrederea, curajul și determinarea de a fi loiali acestora și tuturor alegerilor pe care le facem pornind de la aceste valori. (alegeri în legătură cu relațiile,cu anturajul, ocupațiile de orice fel, carieră, aspirații, motivații etc)

Loialitatea față propriile valori și alegeri ne ajută să fim puternici, să nu ne lăsăm "conduși" de tentațiile și tendințele lumii înconjurătoare, fără a avea o direcție clară în care să credem cu adevărat și căreia să ne dedicăm în totalitate.

De aceea acești îngeri ne îndeamnă în primul rând să ne cunoaștem pe noi înșine pentru a ști ce și cine ni se potrivește, pentru a ne descoperi locul în lume, făcând ceea ce ni se potrivește împreună cu persoanele potrivite și în momentele potrivite.

Îngerii loialității ne feresc de eventualele tentații de a ne abandona calea temporar sau definitiv din motive precum comoditatea, superficialitatea, din dorința nejustificată de noutate, de schimbare, din oportunism ori din dorința de a ne conforma și integra într-o aparentă "ordine" creată și menținută (uneori impunător și agresiv) de alții etc.

De asemenea, Îngerii loialității ne feresc de tendința de a transforma loialitatea față de bine și adevăr în rigiditate, ajungând să fim mentali și să ne impunem felul de a fi și de a vedea lucrurile.

Atâta vreme cât nu credem cu adevărat într-un mod de a fi, de a face lucrurile, de a trăi sau pur și simplu nu avem voința de a-l urma, nu putem fi loiali decât superficial, aparent , oscilând într-o direcție sau alta în funcție de specificul "nevoilor", intereselor fiecărui moment , obligați de împrejurări, de reguli impuse de alții și/sau auto-impuse, dar dându-ne până la urmă "arama pe față" în momentele de adevăr.

În relațiile noastre cu oamenii potriviți acești îngeri ne susțin să ne menținem loialitatea față de ceea ce ne-a adus împreună , iar în momentele lor de rătăcire să fim alături de ei, însă nu încurajându-le greșelile ci încercând să îi ajutăm să revină la ei înșiși, aceia pe care îi știm și îi apreciem.

De aceea nu este bine să îi compromitem și să-i trădăm pe ceilalți și implicit pe noi înșine de dragul de a rămâne fideli persoanelor/grupurilor apropiate nouă (sau în slujba/echipa cărora ne aflăm) atunci cand acestia fac greseli, căci astfel de decizii încurajează evoluția în rău a acestora și ne vor pune în situația de a suporta împreună cu ei consecințele acțiunilor, alegerilor sau atitudinilor lor.

Îngerii loialității ne susțin să renunțăm la orgoliu și la credința că a fi loiali dincolo de interesele noastre personale este o slăbiciune, pentru că în realitate nu putem construi nimic puternic, durabil,cu adevărat bun dacă nu reușim să ne dăruim și să ne dedicăm cu totul alegerilor noastre în orice : în relațiile noastre de cuplu, de prietenie,de echipă, în felul în care ne facem treaba și în motivațiile care stau la baza a ceea ce facem etc

În relațiile, anturajele în care nu există valori și spirit de echipă adevărat nu există nici siguranța că membrii acestora nu se vor trăda între ei dacă asta ar însemna să se "scape" pe ei înșiși și să-și urmeze propriile interese sau ambiții egoiste.

Îngerii loialității ne impulsionează să ne păstrăm conștiința trează și să ne ferim să creem astfel de grupuri sau să ne alăturăm noi înșine unora dintre cele deja existente, fiind atrași de promisiunea unor câștiguri personale înșelătoare , căci de pe urma unor astfel de alegeri putem plăti mai scump decât ne putem imagina, riscând să nu mai putem ieși de acolo.

Loialitatea nu înseamnă deci o simplă cale prin care, din lipsă de alternative să rămânem unde credem că ne e "mai călduț", nu înseamnă o scuză prin care putem continua să ne amăgim că totul este bine atunci când, de fapt, nu e.

Din păcate sunt și cazuri în care datorită tentațiilor și înclinațiilor nepotrivite ale lumii avem uneori tendința să desconsiderăm binele ce se manifestă în viața noastră sub forma relațiilor cu persoanele potrivite nouă (dar și sub alte forme) și "să dăm vrabia din mână pe cioara de pe gard" fără să ne pese de ceea ce au făcut și fac acești oameni pentru noi și de faptul că Dumnezeu a lucrat să ne aducă acolo unde putem fi bine și unde putem face bine.

Loialitatea provenită din bun simț și conștiență este mereu aducătoare de apropieri autentice, sincere, încărcate cu încredere, respect și curajul de a fi noi înșine unii cu alții și de a face lucruri bune împreună cu cei potriviți și astfel apropiați nouă, construind împreună puțin câte puțin o lume mai bună.

Să apelăm la Îngerii loialității pentru a ne activa discernămîntul, încrederea ,credința, curajul de a ne recunoaște și urma în mod constant calea potrivită și pentru a ne sprijini atunci când suntem puși în situația de a ne decide și exprima loialitatea față de o parte sau alta atunci cand este cazul.

DESPRE ÎNGERII IUBIRII ȘI RELAȚIILE DE IUBIRE

Îngerii iubirii fac parte din ierarhia Îngerilor din al treilea ordin angelic, alături de Arhangheli și Intâietori.

Acești îngeri sunt iubirea Lui Dumnezeu "în persoană" și au rolul de a ne ajuta să activăm și să exprimăm acea manifestare a sufletului pe care noi o numim "iubire" , sub toate formele posibile de exprimare ale acesteia.

Iubirea se poate manifesta într-o multitudine de feluri mereu diferite și diverse, în funcție de tipul de relație dintre noi și persoana/persoanele iubite , de starea fiecărui moment în parte și bineînțeles de felul în care alegem să exprimăm concret această iubire.

Îngerii iubirii ne impulsionează să ne folosim în mod spontan de toate căile prin care simțim că putem să ne manifestăm iubirea , să profităm de toate oportunitățile care se ivesc în acest sens și nu în ultimul rând să fim deschiși sufletește către căi noi și diverse de manifestare , fără însă a le căuta ostentativ, în mod forțat, planificat.

Iubirea o dată trezită și stimulată să se exprime poate naște de la sine și alte manifestări ale sufletului cum sunt: bucuria, umorul, tandrețea,altruismul, generozitatea, încrederea, curajul etc, în ființa noastră , în relația cu cei iubiți și cu toți ceilalți.

Îngerii iubirii ne îndeamnă să nu ne limităm atenția doar asupra unor anumite tipuri de iubire cum este iubirea erotică, iubirea trăită și împărtășită prin relaxare și distracție, iubirea de cuplu etc ci să o descoperim și să o manifestăm în mod natural, spontan, în toate modurile ei de exprimare, în toate tipurile de relații bune pe care le avem și în tot ceea ce facem împreună cu sau fără alți oameni.

Îngerii iubirii ne impulsionează să ne valorificăm iubirea reciprocă și împărtășită, cum este în cazul unei relații de cuplu (dar nu numai), prin folosirea acesteia dincolo de relația însăși , căutând să dăruim lumii sub orice formă găsim potrivit, ceva bun din încărcătura și împlinirea respectivei relații pentru a încuraja deschiderea și exprimarea sufletelor celor din jur și pentru a adăuga micilor noastre echipe alte echipe potrivite cu noi și cu rostul comun pe care îl putem împlini împreună.

Oricât de frumoasă și îmbietoare ar fi iubirea (mai ales cea de cuplu) , Îngerii iubirii ne ajută să ne stăpânim acest simțământ astfel încât să nu fim impunători,posesivi și egoiști, să nu rămânem datorită ei(iubirii) într-o stare de auto-complacere neconstructivă, egotică și să nu o transformăm într-o dependență.

Dependența din iubire vine din incapacitatea (sau lipsa de voință) de a ne stăpâni anumite forme de manifestare a iubirii prin exagerări orientate în anumite direcții ce nu duc nicăieri, creând altfel vulnerabilități în cadrul relației, ajungând să avem uneori probleme cu integrarea acesteia în lume.

A ne feri de o eventuală dependență produsă de iubire nu înseamnă să ne fie teamă să fim dedicați, încrezători, statornici și loiali unei relații, căci în realitate acestea sunt niște calități care aduc apropiere, substanță, soliditate unei relații iar cei implicați pot deveni mai puternici prin asta și nu mai slabi.

Teama și evitarea de a ne dărui și dedica cu totul unei relații are de obicei drept cauză neîncrederea în sine, lipsa de discernământ în alegeri și/sau niște motive egoiste, nejustificate și nepotrivite cu situația prezentă, ratând astfel ocazia de a permite celor care vin spre noi cu sufletul deschis să ne facă fericiți și în același timp să îi facem și noi fericiți pentru a putea lega ceva frumos, solid și cu potențialul de a crea în continuare experiențe din ce în ce mai pozitive.

Prin deschiderea sufletească pe care ne ajută să o avem, îngerii iubirii nu ne învață să fim naivi ci pur și simplu optimiști și încrezători în experiențele și relațiile noastre de iubire și să renunțăm la scepticism și rigiditate pentru că împreună cu ele nu putem evolua către un mai bine pe plan sufletesc nici noi și nici cei care relaționează cu noi.

Îngerii iubirii ne învață că tot ce e născut din iubire nu se poate pierde în timp și că iubirea NU este făcută să fie oscilantă și să se plimbe după chef din floare în floare, fără asumare și responsabilitate, fără să ne pese de urmele pe care le lăsăm încercând să ne scăpăm cu justificarea amăgitoare cum că "facem ce simțim iar ceilalți trebuie să ne înțeleagă și să ne lase să fim "noi înșine" "...

Dorința de schimbare doar de dragul schimbării, inconsecvența în simțire și acțiuni în relațiile de iubire nu sunt atitudini specifice sufletului și nu sunt o modalitate prin care flăcăra iubirii se poate menține ci mai degrabă una de a o stinge.

Îngerii iubirii ne învață că în iubirea adevărată nu există plictiseală, căci așteptarea de a se întâmpla ceva, de a fi "distrați" de celălalt este o atitudine egoistă, străină sufletului care, dacă este treaz ,va găsi mereu motive să se bucure de ființa iubită, să o aprecieze și să o stimuleze să scoată tot ce e mai bun din el/ea și din relație.

Diversitatea, originalitatea în exprimarea iubirii NU stă neapărat în schimbarea formei ei (în a face altceva, altundeva, altcumva împreună cu cei iubiți pentru a "revigora" relația cu aceștia) căci sufletul treaz nu are nevoie de stimulente deosebite, inedite pentru a crea momente frumoase, încărcate în diverse feluri ,chiar dacă forma de manifestare nu se schimbă neapărat.

Câteodată, din încercarea de a crea un moment deosebit și de a ne mulțumi persoana iubită, recurgem la unele artificii (manifestări artificiale) de atitudine, de înfățișare, de gesturi etc crezând că așa îi mărim interesul față de noi și nu ne dăm seama că nu forma în sine este importantă ci încărcătura cu care vin darurile noastre către cel/cea iubit/iubită si uitam să ne bucurăm și să savurăm momentele petrecute împreună aceasta/acesta.

Astfel, Îngerii iubirii ne pot ajuta să facem diferența dintre iubirea adevărată și atașamentul născut din nevoia egoistă de a ne satisface unele "necesități"(de multe ori și acelea false) pentru a nu ajunge să legăm și să persistăm în relații nepotrivite, folosindu-i pe alții și/sau lăsându-ne folosiți în mod distructiv atât pentru noi cât și pentru ceilalți.

Lăsându-ne ghidați de Îngerii iubirii vom recunoaște mereu și ușor persoanele potrivite nouă și vom învăța și cum să ne implicăm sufletește în relațiile de iubire(și în relații în general) pregatindu-ne cadrul în care să putem crește și descoperi potențialul creativ al sufletului nostru.

Cu ei putem învăța prin relații ce înseamnă să conviețuim, să facem echipă, putem ajunge să simțim ce înseamnă să nu mai facem diferența între bucuriile și împlinirile proprii și cele ale celor iubiți (așa cum face Dumnezeu), și astfel să știm ce înseamnă să fim cu adevărat dăruiți.

Prin urmare este o amăgire să credem că numai ocupându-ne întâi de "creșterea noastră interioară" în singurătate vom putea ști să relaționăm și să iubim pe altcineva pentru că în realitate numai angajându-ne în relații vom putea crește și îmbogăți pe plan sufletesc iar cu cât mai implicați, mai responsabili și mai dăruiți suntem acestor relații cu atât vom fi mai puternici, mai liberi și mai împliniți.

Să apelăm Îngerii iubirii pentru a învăța să recunoaștem iubirea sub toate formele ei în noi înșine, în ceilalți și să o exprimăm în relația noastră cu cei apropiați, cu lumea și nu în ultimul rând cu Dumnezeu.

Ordinele angelice :
Primul ordin:
Serafimii
Heruvimii
Tronurile

Al doilea ordin:
Puterile și Virtuțile
Stăpânirile
Domniile

Al treilea ordin:
Intâietorii
Arhanghelii
>>Îngerii<<

DESPRE SERAFIMI

Serafimii sunt îngeri din primul ordin angelic, alături de Heruvimi și Tronuri.

Aceștia sunt manifestarea Sufletului Lui Dumnezeu "în întregimea Sa" și de aceea ne pot ajuta, prin ei înșiși, să empatizăm și să comunicăm cu El la nivel de sufletesc, să-i simțim starile produse de noi toți și de fiecare în parte, ca părți ale întregului colectiv numit "omenire".

Ei ne pot ajuta să cunoaștem prin această empatie felul în care Dumnezeu se dăruiește cu tot sufletul în relația cu noi toți, cu propria sa creație, pentru a ne inspira să fim și noi la fel în relație cu lumea: dăruiți indiferent ce am face și oriunde am fi, fără nici un fel de excepție, selectivitate, îndoieli sau ezitări așa cum se întâmplă de multe ori.

Serafimii ne impulsionează să ne urmăm mereu sufletul și să trăim intens, cu toată ființa noastră , să ne descoperim și să ne manifestăm multitudinea de forme, nuanțe de simțiri de care sufletul nostru este capabil , căci noi de multe ori nu ne permitem nici nouă și nici pe alții nu-i încurajăm să se exprime din tot sufletul, iar asta datorită unor bariere pe care ni le impunem, datorită obiceiului de a controla mental, nepotrivit, ceea ce face ca intensitatea, calitatea și diversitatea trăirilor noastre să fie în general limitată.

De aceea, de multe ori ne deschidem și ne exprimăm sufletul doar partial și selectiv, în funcție de situație, moment, persoană, eventual cu gândul la impresii, la ceea ce putem obține în schimb sau la ce ar vrea alții să obțină de la noi, păstrându-ne într-o stare de vigilență și neîncredere în oameni, în cei apropiați și/sau în noi înșine.

Din păcate nefolosindu-ne sufletul acesta "se strânge" treptat, ajungând la un moment dat să fie incapabil să mai simtă și astfel devenim rigizi, ne comportăm și acționăm egoist, "cu sânge rece".

Serafimii ne îndeamnă să nu mai punem control și măsuri la toate gesturile, manifestările sufletești atât ale noastre cât și ale altora și să dăm la o parte prejudecățile, mentalitățile rigide, meschinăria și condiționările, având curajul și dăruirea de a oferi din suflet tot ce putem și tot ce este necesar.

Astfel, acești îngeri ne susțin să ne activăm și să ne exprimăm sufletul asemeni Lui - în mod spontan și unitar, căci în ființa Lui Dumnezeu nu se poate face distincția,separarea între diversele tipuri de simțire și exprimare ale sufletului cum ar fi :empatia, veselia, umorul, iubirea, entuziasmul, bucuria, sensibilitatea, altruismul, umilința, generozitatea, respectul, loialitatea, încrederea, blândețea, tandrețea, bunul simț, compasiunea, îndrăgostirea, liniștea etc.

Tot Serafimii ne învață să ne folosim bunul simț pentru a simți cum este bine și necesar să dăruim, pentru a găsi simțirilor noastre exprimarea potrivită în relația cu persoana/persoanele implicate, cu momentul și situația în care suntem, pentru a nu fi egocentrici și/sau inoportuni.

Sufletul Lui Dumnezeu este mare și "cuprinde" cu bunătatea si sensibilitatea Sa sufletele tuturor oamenilor și de aceea Serafimii ne ajuta, ori de cate ori îi apelăm, să ne "racordăm" la "simțirea comună" sau "Sufletul colectiv" pentru a ne insufla acea empatie și păsare profundă, sinceră față de oameni la modul general, așa cum de altfel face Dumnezeu tot timpul.

Această racordare ne poate trezi din nou grija dezinteresată a unora pentru ceilalti, dorința de a veni în întâmpinarea necesităților lumii cu dăruire și corectitudine, dorința de a fi împreună, capacitatea de a dori binele altora și de a ne bucura de acest bine sincer și dezinteresat , dorința de a ne crea și împărtăși unii altora bucurii și împliniri fără interese, posesivitate , mândrie, condiționări.

De asemenea, datorită faptului că Serafimii știu să empatizeze și să se bucure de tot ceea ce se întâmplă bun cu și între noi, aceștia au capacitatea de a se încărca cu toate experiențele sufletești pozitive ale oamenilor iar noi putem avea acces prin ei, oricând, la aceasta memorie afectivă a omenirii.

Să apelăm Serafimii pentru a ne scoate la lumină sufletul și pentru a-i exprima tot potențialul cuprinzând cu simțirea și sensibilitatea lui pe toată lumea în tot ceea ce intenționăm și facem.

Îngeri ce fac parte din echipa Serafimilor :
Arhanghelul Samuel
Îngerii fraternității
Îngerii prieteniei
Îngerii bunului simț
Îngerii simțirii
Îngerii sensibilității
Îngerii blândeții
Îngerii loialității
Îngerii umilinței
Îngerii altruismului
Îngerii generozității
Îngerii umorului
Îngerii bucuriei
Îngerii veseliei
Îngerii pasiunii
Îngerii entuziasmului
Îngerii iubirii
Îngerii îndrăgostirii
Îngerii unității
Îngerii comuniunii
Îngerii încrederii
Îngerii tandreții
Îngerii bunătății
Îngerii dăruirii
Îngerii empatiei
Îngerii respectului

>> Ordinele angelice: <<
-Primul ordin:
Serafimii
Heruvimii
Tronurile

-Al doilea ordin:
Puterile și Virtuțile
Stăpânirile
Domniile

-Al treilea ordin:
Intâietorii
Arhanghelii
Îngerii