DESPRE ROSTUL RUGĂCIUNII

Dumnezeu ne cunoaște foarte bine nevoile, chiar mai bine decât le cunoaștem noi.

El știe care sunt problemele noastre, le cunoaște complet, profund. Dacă noi nu vedem decât suprafața problemei, el o cunoaște în totalitatea ei, de la miez la suprafață.

Uneori ne dorim lucruri care nici nu intră în sfera nevoilor noastre reale, prioritare, esențiale pentru viața noastră.

Unele din aceste dorințe sunt chiar cele care ne adâncesc problemele, dezechilibrele și nu ne dăm seama de ce câteodată nu ni se îndeplinesc.

Avem astfel de dorințe nepotrivite, dar sunt și unele dorințe a căror îndeplinire depinde de implicarea noastră activă și nu doar să așteptăm de la El să facă ceva pentru noi.

Desigur că ne susține în inițiativele noastre pozitive dar sunt necesare si unele eforturi din partea noastră.

Îl tratăm de multe ori pe Dumnezeu ca pe un servitor care are doar rolul de a ne fi la dispoziție tot timpul, eventual să ne îndeplinească la comandă toate rugămințile, dorințele și să ne rezolve din senin toate problemele, dacă se poate fără nici un efort sau schimbare de atitudine din partea noastră.

Sunt unii oameni care dacă văd ca metoda asta nu funcționează și nu obțin ce își doresc, nici nu mai are rost să își bată capul. In fond, zic ei, ce rost are să cred într-un Dumnezeu care nu e bun de nimic?

Nu totdeauna ne scoate din probleme, nu face nimic pentru oamenii nevoiași din toate colturile lumii. Am zice pentru un moment că nici măcar nu există.

Îngerii oricum se străduiesc neîncetat să ne lumineze, să ne încarce cu mai multă energie să putem face față unor eventuale încercări, să ne ajute să realizăm când, ce nu facem bine si creem dezechilibre în noi si in jurul nostru. Dar dacă noi nu facem nimic concret în direcția bună cum să se întâmple ceva bun?

Noi ne rugăm pentru alții, pentru mântuirea neamului pentru omenire și credem că așa se rezolva lucrurile : "are grijă Dumnezeu de toate, totul este la voia Lui" dar nu ne gândim că de fapt totul este la voia noastră, că noi suntem cei care este necesar să acționeze pentru binele nostru și al celorlalți.

Este ca și cum cineva suferă lângă noi și noi în loc să îi dăm o mână de ajutor, ne rugăm la Dumnezeu să facă ceva, chiar dacă facem asta din comoditate sau din credința că nu avem ce să-i facem.

Ce rost are să te rogi pentru copii care au probleme din cauza părinților de pildă, dacă părinții nu își schimbă atitudinea?

Nu de la noi pornesc toate schimbările necesare?

Credem că rugăciunea este necesară pentru a fi auziți și ascultați de El.

Legătura cu ingerii si Dumnezeu este importantă în primul rând pentru noi. Noi avem nevoie sa Îl auzim pe El, pe îngeri, nu El pe noi. Avem nevoie, cu ajutorul Lui, să ne înțelegem pe noi înșine, pe ceilalți, situațiile in care ne aflăm.

El ne aude, ne simte, ne știe oricum chiar dacă ne adresăm conștient, direct Lui sau nu. El este tot timpul cu noi chiar dacă noi nu suntem tot timpul cu El.

Disponibilitatea noastră de a-L asculta și de a acționa este importantă pentru a avea parte de o lume mai bună, nu invers.