SPIRITUL=SUFLETUL+CONȘTIINȚA

SPIRITUL este întreaga noastră ființă divină, născută din Dumnezeu care înglobează sufletul și conștiința, ce funcționează în mod normal într-o deplină armonie una cu cealaltă.

SUFLETUL :

Sufletul este acel aspect al spiritului nostru prin care putem să SIMȚIM existența.

Prin sensibilitatea sufletului putem experimenta o infinitate de trăiri mereu diverse, nuanțate, fiind izvorul nesecat al dorințelor, emoțiilor, sentimentelor noastre profunde din care se naște creația și nevoia de împărtășire a bogăției noastre interioare către lume, către existență.

De aici vine capacitatea noastră de a empatiza cu ceilalți oameni, simțindu-le stările, emoțiile, încarcăturile lor interioare și reciproca.

De aici se naște dorința de dăruire de sine exprimată sub diverse forme, prin felul în care punem suflet în tot ceea ce facem și în relațiile cu cei dragi.

Putem empatiza de asemenea cu stările Lui Dumnezeu nemanifestate, cum sunt îngerii sau manifestate, cum este natura, cu fiecare tip de energie specifică ale fiecărui element, ale fiecărei plante, flori, fruct, pietre, păsări, insecte, animal șamd, atât de diverse în comportament, culori, mirosuri,formă etc.

Sufletul este cel care vibrează când simte, vede, aude ceva frumos, armonios, plin de veselie, liniște, iubire, bucurie, bunătate și tot ce vine din inima oamenilor sau al Lui Dumnezeu, încărcandu-se cu ele și creând din ele.

Deoarece creația este un proces de stimulare reciprocă : Dumnezeu ni se dăruiește nouă, încărcandu-ne cu ceea ce este El iar noi, oamenii, la rândul nostru ne putem încărca unul pe altul,atunci când suntem în legătură cu El și ne exprimăm din suflet, devenind surse de inspirație unii pentru alții

Din toate stările stârnite de Dumnezeu, de oameni, în fiecare dintre noi apare nevoia de descărcare, creând astfel la rândul nostru ceva bun.

De aceea este important pentru suflet să fie mereu stimulat, încărcat, mereu "pus în mișcare" și apoi să fie lăsat să se exprime creativ, aceasta fiind rațiunea lui de a trăi, fără de care nu poate să se mențină activ, pierzându-și treptat sensibilitatea și toate calitățile specifice.

Când nu ascultăm, nu exprimăm și nu folosim deci sufletul de regulă devenim reci,rigizi, insensibili, nepăsători, individualiști, lipsiți de bucuria de a trăi, de expresivitate, de frumusețea neprevăzutului și surprinzătorului pe care acesta îl poate avea.

Bunul simț este o cale de comunicare cu Sufletul Lui Dumnezeu prin care simțim bine mesajele transmise de El direct, prin noi înșine, sau prin tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Ne putem de asemenea conecta prin îngeri, îndeosebi cu ajutorul Serafimilor, la Sufletul colectiv.

Îngeri care ne ajută să ne folosim sufletul :

Serafimii (Întruchiparea Sufletului Lui)

Arhanghelul Samuel

Arhanghelul Gabriel

Îngerii bunului simț

Îngerii sensibilității

Îngerii empatiei

Îngerii bucuriei

Îngerii păcii

Îngerii veseliei

Îngerii umorului

Îngerii creativității

Îngerii comunicării

Îngerii comuniunii

Îngerii unității

Îngerii blândeții

Îngerii iubirii

Îngerii îndrăgostirii

Îngerii fraternitatii

Îngerii prieteniei

Îngerii creativității

CONȘTIINȚA :

Conștiința este acel aspect al spiritului nostru prin care ne COȘTIENTIZĂM existența.

Sufletul fără conștiință nu își găsește rostul, căci degeaba simțim dacă nu conștientizăm că simțim și astfel tot izvorul creativ al sufletului se pierde și nu mai este capabil să se pună în valoare, să se transforme în ceva concret.

Este ca și cum am avea la dispoziție o grămadă de combustibil, de care nu am fi totuși conștienți și nu am face nimic constructiv, creativ cu el, pierzându-și orice fel de valoare.

Conștiința este cea care dă forță și semnificație simțirilor sufletului.

Conștiința este capabilă să stăpânească, să direcționeze și pună în "aplicare" tot ceea ce sufletul simte, găsindu-i modalități de exprimare și încercând să îl pună în valoare cât mai bine.

A avea conștiință de sine înseamnă a fi puternici căci asta înseamnă ca suntem conștienți de tot potențialul, de toate calitățile interioare pe care le avem și le putem pune în valoare cu încredere cum, când, cât este necesar.

A avea conștiință de sine înseamnă de asemenea a fi conștienți de tendințele,gândurile, sentimentele, dorințele, intențiile noastre și de urmările tuturor acțiunilor care reies din acestea,asumându-ne în totalitate.

Înseamnă să fim atenți la/conștienți de tot ceea ce se întâmplă în noi și în jurul nostru și de motivele pentru care se întâmplă, înregistrând și trăgând concluzii, învățăminte.

Astfel, fiind conștienți, putem să realizăm ce funcționează și ce nu funcționează din tot ceea ce facem, încercând totdeauna să facem mai bine, să ne îmbunătățim creația.

Fiind conștienți mereu nu mai riscăm să cauzăm probleme din neatenție, inconștiență, iresponsabilitate, nouă și celor din jur și să fim luați prin surprindere de efectele acțiunilor noastre, având senzația că suntem nedreptățiți.

În conștiința de sine stă toată puterea noastră care ne dă încredere în noi,credința, curajul și determinarea de a face ceea ce e bine și de a merge mai departe.

O conștiință vie este mereu ancorată în realitate și în adevăr, sesizând de fiecare dată orice înseamnă falsitate, minciună,deviație de la aspectele esențiale ale vieții noastre,ale realității.

Atunci când nu ținem cont de tot ceea ce ne spune conștiința ne îndepărtăm de noi înșine și implicit de realitate prin minciună, începând să ne amăgim și dezvoltându-ne tot felul de obiceiuri nepotrivite, nesănătoase, slăbiciuni.

Prin intuiție putem avea acces la Conștiința Lui Dumnezeu, conectându-ne astfel la Adevărul Divin, la conștiința colectivă apelând în special la Heruvimi, care ne pot ajuta să realizăm care ne sunt necesitățile dincolo de noi ca indivizi-necesitățile omenirii și rolul pe care îl punem avea, folosindu-ne puterile și virtuțile în slujba ei,făcându-ne treaba.

Mintea este doar un aspect, o componentă a conștiinței care are rolul de a traduce, de a pune într-o ordine logică tot ceea ce noi conștientizăm sau simțim în noi sau în afara noastră și apoi de a găsi soluții, modalități de exprimare concretă.

Mintea este cea care stochează în memorie tot ceea ce învățăm, trăim, toate momentele vieții noastre în măsura în care am fost suficient de prezenți, de conștienți în ele.

Cu toate acestea, fiind în realitate doar un executant în slujba sufletului și a conștiinței, este bine să își păstreze și să-și respecte rolul, căci dacă preia controlul asupra celor două, se nasc tot felul de probleme, cu care de altfel ne și confruntăm în momentul de față.

Și asta din cauza faptului că am ales majoritar cu mintea o foarte lungă perioadă de timp și am "creat" din ea-o creație goală, lipsită de conținut, de spirit, nemaifiind capabili nici să simțim și nici să ne mai ascultăm conștiința, căci ambițiile și vrerea minții nu mai țin cont de sensibilități sau de adevăr, căutând doar să-și urmeze și să-și justifice acțiunile materialiste, egoiste, acaparatoare.

Am căutat secole întregi să inventam noi moduri de a pune stăpânire în mod egoist pe tot ce am crezut noi a fi prețios, pentru a ne ușura existențele cu ajutorul unor cârje.

Altfel, dacă nu îi dăm o mai mare importanță decât are și dacă o folosim potrivit, în slujba manifestării spiritului nostru, mintea este un minunat instrument, fără de care nu ne putem pune în ordine și concretiza ideile, dorințele aspirațiile ființei noastre.

Îngerii care ne ajută să ne folosim conștiința:

Heruvimii (întruchiparea conștiinței Lui)

Stăpânirile (stăpânirea propriilor puteri și virtuți)

Puterile și Virtuțile(conștientizarea propriilor puteri și virtuți)

Arhanghelul Mihail

Îngerii adevărului

Îngerii conștienței

Îngerii curajului

Îngerii încrederii

Îngerii credinței

Îngerii intuiției

Îngerii respectului

Îngerii libertății

Îngerii maturității

Îngerii discernămîntului

Îngerii spontaneitatii

Îngerii atenției

Îngerii inteligenței

Îngerii deșteptăciunii

Îngerii memoriei/amintirii