ÎNGERII UMORULUI - UMORUL LUI DUMNEZEU > SENINĂTATEA INTERIOARĂ

Acești îngeri ne ajută să ne păstrăm sufletul curat și conștiința trează prin umor.

Când indiferent de ce se întâmplă continuăm să avem acest simț al umorului activ este un semn că ne-am păstrat curățenia, seninătatea interioară.

Atunci când avem gânduri curate si luminoase putem lumina si chipurile celorlalți prin zâmbete și râsete.

Suntem mai relaxați și prin urmare mai creativi atunci când privim lucrurile mai detașat, mai lucid. Grijile și gândurile apăsătoare nu ne rezolva problemele ci din contră ne direcționează energia distructiv, inutil și mai mult ne îngenunchează. Nu putem fi creativi, constructivi atunci când ne lamentam și lasăm negura minții agitate să ne învăluie.

Am fost obișnuiți să îl privim pe Dumnezeu ca pe un tip sobru, grav si pe alocuri cam aspru si pedepsitor.Tot ce are legatura cu Dumnezeu , cu cele sacre cum s-ar zice, sunt chestii considerate foarte serioase.Orice glumă în spațiul Domnului ar fi considerată ca o "blasfemie" .

Sfinții,îngerii si in final toate figurile reprezentate in pictura bisericească au chipuri încruntate si sobre , Iisus este intr-un permanent chin si suferinta , ca si cum viața este ca o permanentă povară ,o cruce care "trebuie" dusă în spate căci , nu-i asa , suntem niște firi pacatoase.

Dumnezeu ne ia in serios , nu este neglijent si inconstient , dar are si mult umor.

Umorul este capabil să observe realitatea cu bune, cu rele și să le exprime sub o formă amuzantă - prin glume, prin gesturi și acțiuni mai mult sau mai puțin parodice.

Ne ajută să fim mai realiști și mai blânzi, să punem problemele mai calm, într-un fel mult mai ușor de primit de ceilalți.

Prin umor putem învăța să ne auto observăm și să lăsăm orgoliul și egoismul deoparte.

Umorul sănătos este un umor conștient care nu caută prin glumă să fugă de realitate. Ajungem uneori sa ne pacalim pe noi insine încercând să îndulcim acele aspecte care nu ne convin decorandu-le cu zorzoane și floricele roz care să ne convingă că totuși, în imaginea de ansamblu, lucrurile nu stau chiar așa de rău.

Umorul poate să deschidă suflete și să creeze punți de comunicare între oameni.

El poate de asemenea să evite sau să aplaneze eventualele conflicte între oameni. Ne ajută să ne dăm seama când "sărim calul" și începem să facem din țânțar armăsar.

Uneori noi suntem cei care ne creem probleme, sau le facem pe cele existente să pară mult mai mari si mai grave decât sunt în realitate

Fără să ne dăm seama devenim plângăcioși și nerecunoscători lamentandu-ne de ceea ce nu putem face, de ceea ce nu avem și nu mai observăm că în jurul nostru există oameni care fac multe, care aleg să se valorifice la maxim din ceea ce sunt și pot. Chiar dacă nu sunt avuți, chiar dacă nu sunt perfecți fizic sunt în continuare foarte activi , sunt numai un zâmbet și o veselie.

Sunt aspecte ale realității la nivel colectiv mult mai serioase și oameni cu lipsuri mult mai mari în lumea asta care ne fac să arătăm foarte mici în preocupări,îngrijorați de nimicuri. Ne dăm seama cât de multă atenție dăm unor lucruri nesemnificative, lipsite de sens ca și cum am uitat "să mai vedem pădurea de copaci".

Realizând toate acestea ne dăm seama cât de caraghioși suntem, putem râde pe săturate numai observându-ne propriile comportamente, atitudini zilnice față de noi înșine și față de tot ce ne înconjoară.

Atâta vreme cât vom reuși in continuare ieșim la lumină cu un zâmbet, în fața noastră stă un drum limpede și curat încărcat de o mulțime de posibilități de a presăra numai bine în calea noastră, pe oriunde mergem.