Se circulă de mult ideea cum că este mai sănătos și mai bine să evităm și să ne deconectam de tot ce înseamnă negativitate - să evităm oamenii "negativi" și situațiile "negative", să nu ne mai uităm la știri să nu mai fim atenți la media pentru că vezi doamne sunt un mijloc de a manipula oamenii- să-i descurajeze și să-i facă să creadă că trăim într-o lume negativă.
Să nu îi ascultăm pe ăștia, ce știu ei? Știm noi mai bine, nu? Noi de fapt suntem perfecți și minunați, totul este de fapt minunat și roz.
Și cu cât ne auto sugestionam chestia asta cu cât se colorează totul în roz.
Cum putem să credem noi că ignorarea negativitatii rezolvă problemele?
Când trecem prin lume oricum ne taie calea, vrem nu vrem, întâmplări mai puțin fericite, nu le putem evita decât dacă ne izolăm undeva într-un munte departe de oameni sau pur și simplu nu mai ieșim din casă.
Facem parte dintr-o comunitate și chit că ne place sau nu, suntem interdependenti. Nu ne putem evita.
Să nu ne mai uităm la tot ce se întâmplă în jur nu este o soluție, este o auto-pacalire, un semn de inconștiență auto sugestionata - ne propunem să închidem ochii, nu mai fim conștienți.
Și apoi cum putem contribui la construirea unei lumi mai bune dacă noi trăim într-o altă realitate inventată de noi care să ne apere de "negativitate"?
Nu este o regulă să preluăm negativitatile din jur dacă le observăm, ci pur și simplu le dăm atenție - înregistrăm în conștiința noastră faptul ca există și se petrec.
Că se mai întâmplă ca sufletul nostru, pentru că este viu și înzestrat cu sensibilitate,reacționează și simte tristețe și compasiune pentru ceea ce vede, nu înseamnă că intrăm în negativitate și ne murdărim.
Este în natura noastră profundă să fim sensitivi la ceea ce se întâmplă, e un semn că există simțire în noi, că încă mai avem sufletul activ și nu putem rămâne nepăsători.
Sufletul este cel care, simțind și văzând ce se întâmplă, își poate dori să se implice mai mult în schimbarea lucrurilor, în aducerea luminii în ei înșiși și in ceilalți.
Și fiecare face asta sub diverse forme - fiind mai atenți la ceea ce fac cu viața lor din dorința de a nu face și a nu repeta greșelile altora pentru că din ceea ce vedem în lume mai și învățăm, ne poate da imboldul de a fi mai buni, mai puternici, de a ne dori să nu cădem în aceleași stări, situatii, atitudini și stiluri de viață egocentrice și distructive.
Pentru alții ceea ce văd în lume îi impresionează atât de tare încât ajung să se implice mai mult - să ajute oamenii sub diverse forme- în psihiatrie, psihologie, medicină, acțiuni caritabile, asistență socială și așa mai departe.
Dacă ne-am pune dopurile în urechi si mâinile la ochi să nu mai vedem la ce ne servește nouă și lumii in care trăim? Doar să ne păstreze într-o stare confortabilă de ignoranță și rupere de realitate.
Este ca și cum am refuza să vedem și să credem că există oameni care suferă, că de fapt ce? totul este foarte roz, să ne concentrăm pe tot ce e pozitiv și în felul ăsta construim o lume pozitivă, doar așa prin gânduri și acțiuni roz si pozitive.
Genul ăsta de abordare prin fuga de realitate nu construiește de fapt nimic. Este o atitudine pasivă, de negare, nu ajută nimănui.
Nu zice nimeni să căutăm cu lumânarea negativitatea și să ne băgăm ostentativ în mijlocul ei.
Dar nici să o evităm pentru că, făcând parte din societate, nu avem cum să nu dăm de ea. Chit că este vorba de o plimbare pe stradă, prin piață, pe la poștă, pe la bancă și toate acele locuri în care nu sunt numai oamenii cunoscuți și apropiați.
Și câteodată se mai întâmplă să fie năpădit de negativitate chiar unul din apropiații noștrii. Poate de o boală, de pildă. Ce facem? Negam realitatea acestui fapt poleind-o amăgitor cu gânduri frumoase și pozitive?
Boala are o cauză și cauza nu se rezolva prin gânduri frumoase și pozitive.
Desigur că nici pesimismul și auto-compatimirea perpetuă nu sunt o soluție dar mai este necesar să aprofundam lucrurile care ne-au adus în situația de a suferi, de a fi bolnavi, nefericiți, neîmpliniți. Poate ne scapă ceva.
De regulă problemele ne iau prin surprindere pentru că de obicei nu suntem conștienți în viața de zi cu zi.
Nu suntem cu adevărat atenți la noi înșine și la ceilalți.
Nu suntem atenți la efectele unor atitudini ale noastre față de noi înșine si față de ceilalți.
Dacă am fi atenți la ce se întâmplă în corpul nostru - la cum se agită și cum se împovărează pieptul atunci când ne evervam sau când suferim, atunci nu ne-am mai mira cum de ulterior peste mai mult sau mai puțin timp suntem diagnosticați cu probleme la inimă sau la sâni (am dat doar un exemplu și nu generalizez)
Și dacă nu suntem atenți și nu conștientizăm ce ne aduce în diverse situații dăm vina pe alte lucruri-pe lume, pe moștenirile ereditare,vârsta,alimentația și multe alte motive.
Așa zisa negativitate are rolul de a atrage atenția că ceva nu e în regulă și cere rezolvare, ne cere să fim atenți să ascultăm adevărul și nu să-l ignorăm sau să-l evităm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu