DESPRE EXPERIENȚĂ, GREȘEALĂ- SUCCES VS APARENTA NEDREPTATE

De multă vreme încoace am certitudinea ca orice dezechilibre, orice „nereguli” ce există in ființa noastră este firesc sa fie reflectate mai devreme sau mai târziu asupra corpului fizic sub forma diverselor probleme de sănătate. 
Incepand de la această credință m-am întrebat la un moment dat cum de unii oameni care, cu toate ca NU sunt niște oameni de suflet, care duc o viață goală in simțire, in sensibilitate, in conștiință asupra eventualului rau pe care il fac in jurul lor, ghidați dupa principiul egoismului, al ambițiilor superficiale orientate către sine (cum ar fi goana după bani, după a fi cel mai bun in concurență cu ceilalți, dupa a fi puternic controlându-i pe ceilalți, după acel „a avea” plin de aroganță si egoism) cum de, cu toate astea, sunt plini de energie, au putere fizică , sunt „sănătoși tun” cum s-ar spune?Pare nedrept pentru aceia care au vieți încărcate, cu dorințe si unele neîmpliniri sa aibe parte si de probleme fizice in timp ce alții rămân nepăsători la tot ce ii înconjoară . Sunt oameni care se străduiesc ca totul sa fie bine, se implică sufletește și cu toate astea par a fi in dezavantaj comparativ cu aceia care trăiesc fără prea multa conștiință și implicare de vreun fel.Ba chiar, judecând dupa situația de suprafață ai putea crede ca acei oameni neimplicati sunt mai fericiți, împliniți,reușesc sa se afirme in societate, au tot ce le trebuie, libertate si confort material , faimă și tot felul de privilegii.Ia uite ce om de succes, zicem noi, reușește sa-i fie bine fără mari eforturi. Problema este ca succesul lui este obținut pe cârca altora, din păcăleli si nedreptăți fără sa aibe procese de conștiință. De aici apare tendința multora de a renunța la sensibilitate si conștientă in favoarea unei vieți ce pare a fi mult mai avantajoasă,in care totul se învârte in jurul ambiției iar sufletul si conștiința nu mai înseamnă NIMIC.
De la cuvântul „NIMIC” mi-am dat seama de ce acești oameni sunt lipsiți de probleme fizice. Nesimtind NIMIC nici nu ai cum sa riști să-ți creezi probleme de vreun fel. Pentru ca NIMIC nu te mișcă, nimic nu produce bucurie sau suferință – sufletul este „împietrit” si nu mai reacționează, nici corpul fizic nu are cum să fie afectat in vreun fel si atunci se menține sănătos si plin de energie vitală. Un gen de energie primară,energia vieții, folosita doar in scopuri primare,ne depășindu-si condiția catre un nivel mai profund. Corpul fizic este intr-o stare perfectă dar sufletul si conștiința sunt nefolosite,sunt adormite. 
Atunci cand nu cuprinzi mai mult decat sfera materialului și nu ai pretenții la mai mult, nici nu au de unde sa apară neîmplinirile concretizate ulterior in boli. Boala este in primul rând un semn al unui preaplin nefolosit, o nevoie de ceva neimplinita. Cum ar fi nevoia de a iubi si de a fi iubit, nevoia de a fi lăsați sa fim adevărați fără constrângeri și de a-i lasă pe ceilalți la rândul lor sa fie ei înșiși etc
Un om pentru care trăirile sufletului și adevarul nu înseamnă nimic este ca un fotomodel perfect care nu conține nimic altceva decat frumusețea fizică. 
Nu se pot crea nevoi dintr-o lipsă : lipsă de iubire, lipsă de bucurie, lipsă de interes pentru adevăr etc
Era o poveste in care un om își dorea sa ajungă in rai alături de Dumnezeu dupa moarte și ca să se asigure ca obține acest privilegiu și-a propus sa găsească o modalitate prin care să nu mai păcătuiască, să iasa din lanțul karmic.Dar văzând ca în orice implicare, pornită chiar și din intenții pozitive, există mereu riscul de a greși, s-a gândit că soluția perfectă ar fi acea de a nu se mai implica in NIMIC. După moarte ajunge la poarta raiului unde i se spune ca nu poate intra pentru că nu și-a terminat treaba și ca este necesar sa se întoarcă pe Pământ. Iar el nu înțelege de ce i se întâmplă așa ceva? S-a străduit toată viața sa nu facă nimic rău.
Si tocmai asta era problema cea mai mare: acest NIMIC-neimplicarea. Noi nu venim pe Pământ sa ne izolăm de lume retrași intr-o peșteră din munți toata viața. Evoluția este un rezultat al experienței umane, de toate felurile, integrând toate aspectele vieții. Nu spune nimeni sa nu avem grijă de aspectul material atâta vreme cat nu devine un scop in sine si nu neglijam celelalte părți din noi ce așteaptă sa fie folosite si implinite.Este vorba doar de menținerea unui echilibru. 
Cu toate că oamenii cu vieți tumultoase, cu probleme de toate felurile par a fi cei care pierd, ei cel puțin, spre deosebire de oamenii goi pe interior si in acțiune, măcar au credința intr-un bine din care încearcă, experimentează – vorba aia „Numai cine nu trăiește nu greșește”
Prin urmare sa nu ne pierdem sufletul si sa nu renunțăm la conștiință crezand ca asa ducem o viață mai bună pentru ca nici cei care nu le mai au, deși poate par intruchiparea omului de succes, nu sunt cu adevărat împliniți.