ÎNGERII SENZUALITĂȚII - A FI VII PRIN SIMȚURI

Acești îngeri ne îndeamnă să trăim intens prin simțurile noastre fizice căci existența fizică este făcută ȘI pentru a fi prezenți trupește în ea, cu toate plăcerile pe care ni le poate oferi:

-de plăcerea unui miros plăcut
-de o mâncare delicioasă
-de razele soarelui și de briza ușoară a vântului
-de atingerea cuiva drag sau a unei suprafețe plăcute cum e apa, iarba sub picioare, blana unui animal, căldura focului.
-de plăcerea erotică
-de văzul unui peisaj frumos, a unui om frumos și a tot ce înseamnă armonie si frumusețe vizuală.
-de plăcerea de a asculta o melodie, o voce plăcută , un cântec de păsări într-o dimineata de primăvară, curgerea apei,foșnetul frunzelor in bătaia vântului.
-de libertatea și dinamismul cu care se circulă sângele si energia in noi când facem mișcare.

Îngerii senzualității ne ajută de asemenea să fim atenți la ceea ce ne comunică simțurile, să le folosim pentru a ne ghida în lumea fizică:

Poate fi vorba de un miros care să ne indice faptul că o persoană emană un gen de energie, de stare.
Prin miros ne putem da seama unde putem găsi inspirație în natură, un miros de flori, de frunze proaspete, un miros de pește care ne indică prezența unei ape in apropiere.
Uneori putem fi atenționați prin simțuri de un potențial pericol:pericol de incendiu,de diverse accidente.

Predomină in lumea in care trăim folosirea simțului vizual. Ne ghidam prea mult după imagine și folosim prea puțin celelalte simțuri.

Simțul tactil este cel mai ignorat dintre toate. Nu mai știm să ne exprimăm prin atingere, să ne bucuram și să ne ghidam dupa ea.
Prin atingere putem transmite atât de multe, cât n-ar putea 1000 de cuvinte cuiva drag.
Atingerea poate avea o încărcătură afectivă deosebită.

Atunci când ne folosim intens simțurile ele prind acuitate, ne ajută să "intrăm cu toate rădăcinile" în planul fizic,să trăim conștient bucuria de a fi în trup căci în afara lui nu avem parte de astfel de senzații, plăceri și asta este unul din darurile acestei vieți-atâta vreme cât poftele noastre sunt firești și nu intrăm in sfera exagerărilor și a dependențelor-de acea senzație de "nu pot trăi fără..." vicios, bolnăvicios.

Dumnezeu are oportunitatea de a simți prin noi ce înseamnă astfel de plăceri, este o experiență inedită pentru el prin care se îmbogățește constant.
Se îmbogățește prin noi tot timpul din toate trăirile pe care le avem.
Cu cât trăim mai conștient în planul fizic cu atât este si El mai prezent în noi. Îi dăm acest prilej de a simți împreună cu noi ce înseamnă să fi om, Îl păstrăm viu în noi.

La începuturile noastre, oamenii nu depindeau de bogățiile Pământului. Nu aveau nevoie de hrană fizică, de apă să poată trăi.
Pentru că erau într-o legătură directă, neîntreruptă cu Dumnezeu și asta era sursa lor de hrană continuă.

Dar asta nu înseamnă ca nu se bucurau de plăcerile ei-de apă,de plăcerea gutativa a unui fruct,a unei legume și a tot ce oferă natura bun.
Doar că ei doar le savurau din pură plăcere, nu aveau nevoie de ele să supraviețuiască.
Când ai o nevoie acută de ceva nu te mai poți bucura acel ceva cu adevărat căci nevoia primează.

Impreunarea erotică era si este in continuare un alt gen de plăcere fizică prin care oamenii au posibilitatea de a realiza o comuniune mai profundă, o contopire iar "intrând unul in celălalt",din daruirea reciproca se creează un transfer de sentimente, emoții, un schimb de energii.

Acest act atât de blamat, condamnat de noi ulterior are de fapt acest rost în primul rând-acela de comuniune. Sexualitatea nu este făcută la bază doar pentru plăcere și reproducere.
Plăcerea este doar o parte a acestei comuniuni, manifestarea fizică a dorinței originare de împreunare.

Este o dorință firească,naturală care nu are nimic murdar și condamnabil în ea.
Cu atât mai mult putem spune că este un act sacru când vine din iubire.
Dar chiar și în afara ei este tot o plăcere firească ca oricare alta.

Prejudecățile minții ne inhibă simțurile, ne punem piedici singuri prin ceea ce ne impunem mental si credem că nu este bine să facem.
Chiar dacă trupul nostru ne comunică prin dorințe noi ne-am învățat să le blamam să le reprimam.
Căci în toate dorințele noastre senzoriale stă o energie care așteaptă să fie împlinită, folosită și nu reprimata, respinsă.
De aici apar și frustrările.

Reprimandu-ne un gen de nevoi ne refugiem uneori în alt fel de plăceri: în mâncatul în exces, în alcool, droguri sau în muncă, sport și in tot felul de activități care să ne focalizeze energia în altă parte și să ne distragă atenția.

Dacă nu ar exista respingeri, rușine, critică și condamnare în noi poate nu am ajunge să ne auto flagelam corpul, acest minunat instrument prin care ne putem bucura și exprima în viața Pământească.

Cu câtă dăruire și hărnicie își îndeplinește trupul acest rol, inima cum pompează sângele mereu în tot corpul atâția ani la rând,pielea plămânii și toate organele își fac datoria față de noi o viață întreagă.

Să-l apreciem și să-l îngrijim cu tot sufletul ca pe un dar.