DESPRE MISIUNE/MENIRE SI DATORIA KARMICĂ

Fiecare dintre noi suntem manifestarea in esență a unui aspect din Divinitate. Toate aceste aspecte/nuanțe din el formează un întreg atunci cand fiecare dintre ele sunt active și se dăruiesc celorlalte aspecte îmbogățindu-se unele pe altele

Când doi sau mai mulți oameni sunt cu adevărat împreună se creează o legătură de dăruire, împărtășire reciprocă .De exemplu un om cu esență galbenă își poate dărui din galbenul său unui albastru și invers, "amestecându-se" unul in altul
De-a lungul vieților atunci când ne exprimăm din esență ne îmbogățim prin fiecare dintre noi in cadrul relațiilor.

Ceea ce suntem in prezent cu bune si rele se datorează tuturor relațiilor, deciziilor și acțiunilor noastre din trecut.
Atunci când prin ceea ce exprimăm sau NU exprimăm mai mult sărăcim pe ceilalți și ii influențăm negativ ne creem datorii karmice.
Implinirea menirii nu înseamnă însă rezolvarea karmei. Nu trăim numai pentru plata datoriilor. Karma este un aspect suplimentar al vieții noastre care ne poate doar îngreuna sau "împinge de la spate" să ne împlinim menirea.

Menirea personală este prin urmare legată de un "a fi noi înșine" activ în raport cu lumea.
Ne putem pune in valoare doar in măsura în care există oameni cărora ne putem dărui și care ne primesc darurile.
Dăruirea noastră nu își împlinește rostul acolo unde nu îmbogățește și nu este primită de nimeni cu adevărat. Atunci când se întâmplă asta suntem de regulă in situații, relații cu oameni nepotriviți nouă in care ne irosim.

Fiind noi înșine putem găsi si putem fi găsiți de oamenii potriviți nouă pe care să-i pună in valoare ceea ce avem de dăruit și invers.
Misiunile personale se întrepătrund cu misiunile altora prin aceste relații benefice, potrivite.
Cu acești oameni putem forma echipe prin care să oferim lucruri bune lumii.
Suntem mult mai puternici și mai "eficienți" in implinirea misiunii cand suntem împreună cât mai mulți.

Nu acțiunile în sine contribuie la împlinirea menirii . Acțiunile sunt doar un cadru pentru exprimarea de sine.
De exemplul scriitorul nu se împlinește prin scrisul in sine.Scrisul este doar un mijloc.Depinde de felul in care îl folosește.
Un om se poate exprima din darurile si înzestrarile lui in nenumărate moduri:
prin scris, prin artă, prin vorbă, prin ceea ce face si felul în care face,prin exemplul personal, prin lucrul cu oamenii sub orice formă etc

Toate acțiunile care sunt goale de prezența noastră in ele, de conținut nu împlinesc nici un rost sau altfel spus nu au nici un rost.
Atunci când suntem plini de stres, de frică, de griji, mânie, frustrare, egoism nu suntem capabili să ne îndeplinim misiunea.
Un om pentru care serviciul si relațiile in care s-a angajat sunt un chin nu reușește sa fie el însuși, sa se exprime pe el.

Suntem o permanentă sursă de inspirație pentru oamenii din jurul nostru-cei care ne observă si sunt receptivi la prezența noastră desigur.
Influențele pe care le avem moment de moment(negative sau pozitive) asupra lumii sunt ca niște picături ce cad constant si creează efecte de undă într-un vast ocean.

Un om care pune in valoare oameni prin diverse moduri:încurajare, iubire, liniștire, împăcare etc îi va face pe cei care primesc să dăruiască la rândul lor celor cu care intră in contact și tot așa. Tot ceea ce punem din noi in colectiv se propagă de la mic la mare tot timpul.

Chiar și pasivitatea sau alegerea de a nu contribui cu nimic are consecințe. Când lumea are nevoie de noi iar noi alegem să nu acționăm, din frică, neincredere, nepăsare etc ne creem datorii.

Dacă tot ceea ce transmitem individual si colectiv are darul de a îmbogăți, de a pune in valoare oameni și a-i reda lor înșiși, atunci putem spune că ne îndeplinim misiunea.