În general atunci când suntem dezamăgiți de noi înșine, de cei din jur, de societatea în care trăim , de cei care ne conduc șamd, avem tendința de a cădea într-una din cele două extreme:
extrema în care dacă am eșuat în a obține un rezultat așteptat de noi și vedem că oricum nu deținem complet controlul atunci decidem să nu ne mai implicăm și să lăsăm totul "să vină de la sine", "în voia sorții", caz în care devenim mai apatici, pasivi și ne lăsăm controlați și conduși de alții, de întâmplări, de situații create colectiv sau extrema în care ne agităm să le facem noi pe toate, să ținem totul sub control, devenim posesivi, excesiv de autoritari , manipulativi iar eșecurile de a direcționa lucrurile după cum credem noi că e bine ne dau peste cap și ne declanșează reacții distructive pentru noi înșine și pentru cei din jur. În primul rând este bine să conștientizăm că poate nu știm noi totdeauna și în totalitate ce este bine și ce este rău pentru noi sau pentru ceilalți , iar în acest sens este necesar să ne consultăm cu Dumnezeu înainte de orice am vrea să facem și înainte de a judeca definitiv o întâmplare sau o persoană, pentru a ne ajuta să avem o percepție corectă asupra situației care ne preocupă și să înțelegem ce este cel mai bine de făcut.
Pornind de la conștientizarea a ce este cel mai bine de făcut , este bine să înțelegem că avem nevoie de echilibru în atitudine și fapte - adică să fim activi , să ne implicăm în a face lucruri bune cât putem noi de bine dar să nu avem așteptări față de rezultatele acțiunilor noastre mai ales că "nu crește iarba mai repede și mai bine dacă tragem noi de ea", căci nu depinde totul numai de noi.
Uneori putem schimba lucrurile doar prin exemplul personal, cum este de ex în situația educației unui copil - nu întotdeauna trebuie să îi spunem ce are de făcut, să îi controlăm vorbele, mișcările, acțiunile, ci să fim noi în primul rând un exemplu pentru el iar în timp va prelua el ceea ce este bun de la noi. (asta dacă exemplul nostru este cu adevărat pozitiv pentru el)
Adesea ne pierdem credința în valorile spirituale atunci când vedem că cel puțin aparent acestea nu își fac efectul deloc, sau nu își fac efectul așteptat de noi iar asta ne face să renunțăm la ele, să nu mai vrem să încercăm să trăim și să acționăm în spiritul lor.
Iar asta pentru că ambele atitudini extreme - apatia/pasivitatea sau agitația/controlul excesiv - sunt un semn că avem pretenții prea mari de la noi înșine și/sau de la ceilalți iar atunci când nu avem rezultatele așteptate de noi avem și reacții extreme nocive pentru noi înșine și cei cu care interacționăm.
Este adevărat că noi nu putem să schimbăm lumea de unii singuri, că depindem unii de alții, de ceea ce fac cei din jurul nostru și că nu putem avea sub control tot ce se întâmplă în colectivitățile din care facem parte. (ex:familia, grupul de lucru sau de alte feluri, comunitatea, poporul, grupul de popoare din care facem parte)
Însă tot ceea ce ține de noi să facem , tot ce putem face noi pentru noi înșine, cei din jur și lume în general , oricât de puțin ni se pare nouă că putem face este în realitate foarte important în primul rând pentru evoluția noastră personală și are întotdeauna efect și asupra celorlalți , chiar dacă efectul nu este vizibil imediat, chiar dacă nu ni se pare nouă suficient de mare și important acest efect ori pur și simplu nu îl observăm.
Dacă acțiunile noastre sădesc chiar și doar o sămânță de bine, care ar putea rodi mai târziu în alte condiții și tot înseamnă că ne împlinim rostul spiritual iar noi ca spirite suntem deja câștigați.
Atâta timp cât facem tot ce ține de noi, atât cât putem noi de bine tot ceea ce ne asumăm să facem , în rest nu rămâne decât să avem răbdare și înțelegere față de noi înșine și față de ceilalți și să nu avem așteptări ci doar disponibilitatea perpetuă de a ajuta la îmbunătățirea situației oricare ar fi ea.
A nu avea așteptări nu înseamnă să nu aspirăm către un mai bine în tot ce facem ci doar să nu grăbim și să nu forțăm lucrurile să se întâmple în felul și în ritmul în care ne impunem noi mental că "ar trebui".
De pildă uitându-ne în istorie cât de lent am evoluat dpdv spiritual și care este starea noastră spirituală actuală, ne putem da seama că Dumnezeu nu ne impune să evoluăm într-un anume ritm "dictat" de El și poate ar fi bine să îi urmăm exemplul în felul în care ne tratăm unii pe alții.
Dacă am fi avut așteptări mari legate de evoluția noastră, a celor apropiați și a lumii probabil că nu am mai fi ales să venim pe lume deloc, mai ales că înainte de încarnare vedem foarte clar care este situația și ce vom putea face noi pentru a îmbunătăți lucrurile.
Totodată este bine să nu cădem nici în capcana optimismului nerealist, respectiv să ne păcălim pe noi înșine că nu avem de fapt probleme sau că problemele sunt mai mici decât sunt în realitate sau că alții sunt total responsabili pentru ele iar noi deloc, pentru că astfel de percepții ne pot împiedica să găsim soluțiile cele mai bune pentru a le rezolva și ne poate face să ne "culcăm pe o ureche".
Atunci când ne concentrăm mai mult pe găsirea de soluții și pe punerea lor în aplicare și nu doar pe observarea și minimalizarea/amplificarea gravității problemelor și a stării noastre de nemulțumire și neîmplinire, devenim mai creativi și energici, mai capabili să construim lucruri bune cu determinare, răbdare și înțelegere.
Așadar adevărul este la mijloc - este necesar să facem ca lucrurile să evolueze într-o direcție pozitivă atât cât putem , dar este necesar în același timp să nu forțăm și să lăsăm ca lucrurile să vină și de la sine, să acceptăm că nu le putem face pe toate și că efectele acțiunilor noastre nu se văd totdeauna atât de repede pe cât ne-am dori uneori.
Comunicarea cu Îngerul stăpânirii ne poate ajuta să găsim echilibrul dintre cele două tendințe atât în atitudine cât și în fapte.
Comunicarea cu Îngerul domniilor ne poate ajuta să recunoaștem oportunitățile și momentele potrivite de a face un lucru sau altul, pentru a fi în armonie cu noi înșine și cu ceilalți în timp și spațiu , pentru a fi pe aceiași lungime de undă unii cu alții , mărind eficiența și șansele de reușită a acțiunilor noastre individuale și comune.
Și tot comunicarea directă cu îngerii ne poate ajuta să știm ce este cel mai bine de făcut în fiecare situație, învățându-ne să respectăm în mod instinctiv principiile divine după care întreaga Creație Divină se manifestă.
TEXTE GHID PENTRU A INTRA ÎN DIALOG CONȘTIENT CU ÎNGERII 
DESPRE ÎNGERUL STĂPÂNIRII
DESPRE ÎNGERUL DOMNIILOR
DESPRE PRINCIPIILE DIVINE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu