Atunci când ne este bine, ne obișnuim cu acest bine și îl percepem ca un dat care va exista pe veci indiferent de ceea ce facem sau nu facem noi și de aceea avem de multe ori tendința de a fi neglijenți cu sursele acestui bine al nostru.
Chiar dacă la un moment dat acest bine a venit în viața noastră inclusiv datorită propriei implicări pozitive, pe parcurs ne pierdem uneori fără să ne dăm seama , nu mai suntem cu sufletul și conștiința prezente și active în tot ce facem și ne "trezim" abia atunci când realitatea schimbată în rău ne izbește în față sub forma unor situații nefericite - conflicte, eșecuri, pierderi, despărțiri, schimbări de stare și atitudine din partea oamenilor cu care avem relații de un fel sau altul etc
De pildă, persoanele care sunt prezente în viața noastră în mod constant pe care credem că le apreciem, uneori se întâmplă ca la un moment dat, din rutină și din obișnuința de a le ști mereu împreună cu noi, să începem să nu le mai oferim la fel de multă atenție și apreciere faptică.
Iar când ne dăm seama că lucrurile s-au schimbat și ajungem să suferim o dispariție a acestora, o despărțire, abia atunci ne dăm seama cât de importanți erau pentru noi, dar câteodată este prea târziu pentru a mai schimba ceva.
Așa este și cu succesul în activitățile noastre, cu sănătatea, cu bunăstarea care ne-o oferă traiul în "lumea liberă" șamd.
Uneori ajungem să avem astfel de probleme și din cauza faptului că refuzăm să vedem și să venim în întâmpinarea noilor necesități care apar pe parcurs într-o relație și/sau activitate cu îmbunătățiri și adaptări pentru a evolua.
Crezând că putem să fim în continuare la fel de bine apelând doar la vechile mentalități, obiceiuri, moduri de a acționa și reacționa la un moment dat ne împiedicăm pe noi înșine să mergem mai departe către un mai bine și implicit îi împiedicăm și pe ceilalți în funcție de gradul de dependență pe care aceștia îl au față de noi.
Nu este vorba de a fi în mod fundamental "altfel" decât suntem noi înșine ca spirit în funcție de schimbările care apar în viața noastră, ci doar să ne punem mai bine în valoare calitățile pe care le avem deja ținând cont mereu și de necesitățile celorlalți, a lumii în care trăim, iar asta înseamnă uneori adaptări, îmbunătățiri și uneori mai multă implicare.
Pentru astfel de îmbunătățiri avem nevoie doar de mai multă prezență de spirit, mai multă empatie, bun simț și simț al echității în raport cu lumea.
Avem nevoie să ne pese mai mult de ceilalți, de ceea ce le oferim, de calitatea a ceea ce oferim lumii ca spirite și prin urmare de propria stare spirituală.
Este trist pentru noi ca spirite atunci când îi punem pe ceilalți în situația de a se mulțumi mereu cu un puțin pe care îl oferim doar pentru că ne pasă mai mult de beneficiile pe care noi le putem obține de la ei și mai puțin de binele lor - astfel se produce un dezechilibru, o inechitate care va trebui rezolvată la un moment.
Nici atunci când facem anumite lucruri "mai bine" doar pentru "a da bine" în fața celorlalți temporar nu înseamnă o îmbunătățire reală, pentru că atunci când facem lucruri doar pentru imagine nu ne concentrăm pe calitatea a ceea ce dăruim ci doar pe impresia de moment, nu ne pasă în realitate de necesitățile reale ale celorlalți în ceea ce dăruim ci doar să-i atragem către noi prin minciună pentru ca apoi să ne folosim de ei.
Practic le oferim doar un ambalaj frumos dar fără consistență interioară.
Mințind și făcând lucruri superficial, mai mult "de fațadă" nu putem construi nimic de calitate pe termen lung nici măcar pentru noi înșine, căci oamenii vor simți în cele din urmă intențiile din spatele acțiunilor noastre și îi vom îndepărta de noi pe acei oameni de calitate, cu spirit viu și activ , iar cei care vor rămâne cu noi o vor face din interese la fel de egoiste și superficiale ca ale noastre. (conform principiului divin al rezonanței)
Deși poate nu este mereu evident pentru noi, conform principiului divin al cauzei și al efectului - binele/răul pe care îl creem celorlalți, lumii în care trăim se va întoarce ÎNTOTDEAUNA înapoi către noi sub o formă sau alta.
Este bine să creem și să întreținem raporturi echilibrate între noi bazate pe bun simț, empatie, simț al echității - sau altfel spus să respectăm principiile divine în relațiile dintre noi folosindu-ne sufletul și conștiința.
În concluzie binele de care beneficiem în mod cotidian nu este un dat, el trebuie întreținut în mod constant de tot ce spiritul nostru este capabil să ofere prin fapte, vorbe, gesturi, prin implicare pe toate planurile, iar asta fără să ne forțăm ci doar fiind mai prezenți, mai deschiși, mai conștienți zi de zi.
Binele în relații și activități creative este de asemenea într-o continuă schimbare și evoluție căci în timp apar noi condiții, noi necesități și nu este sănătos să ne blocăm la o idee fixă despre cum este bine să facem anumite lucruri așa cum am făcut-o în trecut - asta neînsemnând că renunțăm de tot la trecut ci doar că venim cu îmbunătățiri adaptate prezentului.
Nu trebuie să ajungem să facem lucruri de teama de a nu pierde acest bine căci ceea ce oferim din teamă nu poate veni dintr-o deschidere interioară firească, pozitiv-creativă , dintr-o disponibilitate naturală a noastră de a oferi.
Motivația de a ne implica este sănătos să vină din bucuria de a face lucruri pentru și împreună cu ceilalți, doar atunci ne poate fi bine cu adevărat nouă și celor cu care intrăm în contact.
În acest sens comunicarea directă constantă cu îngerii ne poate ajuta să ne menținem conștiința și sufletul treaz, să ne dăm seama când facem bine și când nu, ne ajută să nu ne îndepărtăm de realitate pentru a nu ajunge să ne mințim pe noi înșine.
Ne ajută să ne cunoaștem și să ne recunoaștem în mod constant prioritățile pentru a nu ne pierde în preocupări, obiceiuri, mentalități care ne fac să neglijăm lucrurile cu adevărat importante în viața noastră.
TEXTE GHID PENTRU A INTRA ÎN DIALOG CONȘTIENT CU ÎNGERII 
DESPRE PRINCIPIILE DIVINE
TEXTE DESPRE ECHITATE, ECHILIBRU, LIBERTATE, EGALITATE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu