(spiritele naturii, alimentație, dărnicia naturii și resursele ei)
Natura cu toate elementele și formele de viață ce o compun, reprezintă o manifestare fizică, foarte directă a Lui Dumnezeu ce funcționează și se auto-susține prin sine însuși în mod instinctiv, automat cu ajutorul unei părți din conștiința Divină care o coordonează.
Noi, ca oameni, pentru că avem conștiință se sine și liber arbitru și pentru că ne-am îndepărtat de Dumnezeu, avem nevoie de acea legătură cu El prin intermediul acelor spirite pe care noi le numim îngeri, pentru a putea fi susținuți și ghidați pe drumul nostru în viață.
Însă natura, pentru că nu are conștiință proprie și "împrumută" o parte din Conștiința Divină, nu are nevoie de spirite călăuzitoare care să o ajute să funcționeze sau, mai exact, Dumnezeu nu are nevoie să se auto-susțină și să se auto-organizeze prin niște forme de manifestare divină pe care noi le numim spirite ale naturii.
Natura este o auto-creație a Lui, este trupul Lui Dumnezeu Însuși și orice am atinge, mirosi, gusta din acest trup - fie că e vorba de apă,pământ, plante, animale șamd - înseamnă că suntem în contact direct cu El.
Bucuriile ce ne produc toate aceste aspecte ale naturii îi produc bucurie și Lui Dumnezeu căci El își dorește să intre în contact cu noi (și chiar este) pe orice cale , își dorește să ne fie util, să ne ajute să ne susținem existenta, chiar dacă știe că nu este bine că am devenit așa dependenți de unele resurse naturale și că lăcomia ne-a dus în direcții greșite.
De aceea, chiar dacă de exemplu nouă ni se pare nesănătos și imoral să mâncăm din trupul unor animale, pentru Dumnezeu nu există totuși nici o diferență între a ne hrăni cu acea parte din El numită "plante" și acea parte numită "animale".
Atâta vreme cât sacrificiul unui animal înseamnă să fim ajutați să ne căpătăm energia de care avem nevoie pentru a crea apoi lucruri bune iar noi apreciem acest dar din partea Lui, alimentația carnivoră nu are nimic nesănătos și imoral.
Pentru El este mai important ce rezultă din consumul hranei, căci dacă nu facem nimic bun cu energia pe care aceasta ne-o dăruiește sau o folosim pentru a distruge , nici nu mai contează ce anume am consumat că tot imorali și nerecunoscători se cheamă că suntem, iar egoismul și nepăsarea ne sărăcește și ne îmbolnăvește atât spiritual cât și fizic.
Și chiar dacă, din nepricepere sau nepăsare se întâmplă să sacrificăm un animal provocându-i frică și durere fizică pentru un scurt timp, asta nu înseamnă că trupul acelui animal va fi "impregnat de energii negative" și că din cauza asta carnea devine toxică pentru organismul uman.
Nimic din trupul Lui Dumnezeu nu este impregnat de nici un fel de energie negativă, natura este curată și plină de vitalitate așa cum este și El,cel puțin atâta timp cât noi, oamenii, nu intervenim asupra Sa.
De asemenea, nu este necesar să ne forțăm să credem că hrana are doar rolul de a ne furniza energie fizică căci nu este nimic greșit în a ne bucura și de gustul pe care îl are orice fel de mâncare, cu sau fără carne, căci și acesta este unul din darurile Lui Dumnezeu, acela de a ne fi produs o bucurie gustativă, o plăcere, ceva bun.
Pentru El faptul că ÎL savurăm reprezintă o mare apreciere a ceea ce este El, iar plăcerea gustativă ne ajută și ea să asimilăm hrana mai bine și deci ne dă mai mult decât doar o energie fizică spre deosebire de cazul în care o mâncăm neutru sau chiar fără plăcere , doar pentru că noi credem că "trebuie" să mâncăm un anume tip de hrană , mai puțin gustoasă pentru noi dar mai "sănătoasă" în general pentru organismul uman etc.
Dincolo de necesarul hranei, atâta timp cât o folosim pentru a "construi" lucruri bune și nu devenim lacomi exploatând-o cu nepăsare sau egoism, natura este bucuroasă să ne ofere tot ce avem nevoie pentru a nu duce lipsă de nimic și pentru a avea parte de toate acele bucurii firești pe care aceasta ni le poate oferi, punându-se în felul acesta ea însăși în valoare.
Nu este deci imoral și, cu atât mai puțin inuman, faptul în sine că folosim și consumăm unele resurse ale pământului cât este imoral și inuman ceea ce facem cu ele, scopurile pentru le folosim.
Este mai degrabă imoral că ne însușim ca indivizi , grupuri , popoare , diverse terenuri, zone ale globului și diverse bogății ale pământului chiar dacă avem mai mult decât ne trebuie, lăsându-i pe alții în lipsuri, fără să ținem cont că în esență Pământul aparține tuturor.
Dumnezeu s-a pus la dispoziția tuturor în mod egal pentru a avea parte cu toții din tot ceea ce Pământul poate oferi : fie că e vorba de terenuri pentru locuit,hrană, păduri, ape, peisaje frumoase, alte tipuri resurse naturale șamd.
Faptul că ne preocupă să posedăm părți ale "trupului Lui Dumnezeu" nu este decât o dovadă că nu îi apreciem corect darurile și nu suntem în stare să ne înțelegem între noi, că nu putem împărți din lipsa de grijă și bun simț pentru ceea ce oferim și ni se oferă de către alți oameni și de către Dumnezeu.
Atunci când vom putea avea grijă de tot ce există în lumea asta ca și cum ar fi al nostru și al tuturor în același timp, fără să posedăm nimic, vom scăpa și de sărăcie, de problemele pe care le-am produs naturii și care acum se întorc împotriva noastră etc.
Astfel, concentrarea pe ceea ce băgăm în stomac pentru a fi mai sănătoși, mai arătoși etc începe să pară ca una din preocupările caraghioase și nesemnificative din viața noastră zilnică căci sunt alte lucruri mai importante care merită atenția și implicarea noastră și care au legătură cu împlinirea rostului nostru ca oameni, preocupare care ne-ar da o mult mai mare satisfacție și sănătate pe toate planurile decât ne va putea oferi vreodată obsesia egoistă pentru întreținerea personală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu