Spiritul Lui Dumnezeu are componenta de SIMȚIRE(adică suflet) și de RAȚIUNE(adică conștiință) în egală măsură și în același timp.
Aceste două caracteristici ale Spiritului Lui Dumnezeu pot fi cunoscute în primul rând cu ajutorul Serafimilor - îngerii care reprezintă Sufletul Lui Dumnezeu și prin existența Heruvimilor care reprezintă Conștiința Lui Dumnezeu.
Alte aspecte divine care reprezintă "ramificații" ale Conștiinței Lui Dumnezeu sunt "întruchipate" de Îngeri precum:
Îngerul responsabilității,Îngerul focalizării,Îngerul ordinii,Îngerul cunoașterii,Îngerul lucidității,Îngerul echității,Îngerul stăpânirii de sine ,Îngerul inteligenței,Îngerul pragmatismului,Îngerul discernământului,Îngerul eficienței, Îngerul organizării etc
Iar alte aspecte ale Sufletului Lui Dumnezeu sunt reprezentate de îngeri precum :
Îngerul bucuriei,Îngerul blândeții,Îngerul bunului simț,Îngerul empatiei,Îngerul altruismului,Îngerul umorului,Îngerul iubirii,Îngerul comuniunii, Îngerul compasiunii,Îngerul umilinței,Îngerul sensibilității,Îngerul simțirii,Îngerul frumusețiietc
Asta înseamnă că aceste două aspecte au o importanță egală și inseparabilă pentru bunăstarea, echilibrul, și dezvoltarea ființei noastre spiritual-umane.
Din păcate, la nivel colectiv nu am reușit niciodată să găsim echilibru și unitate între aceste două aspecte ale spiritului nostru, mereu ne-am dus într-o extremă sau alta, creând separări, neînțelegeri și dezechilibre atât în ființa noastră cât și în relațiile dintre noi - de la nivel de cupluri, familii, colectivități până la nivel de comunități, popoare și uniuni de popoare.
Au existat și există în continuare oameni care dau mai multă importanță științei și raționalității în defavoarea simțirii și dezvoltării unei credințe spirituale echilibrate, iar acest lucru a avut și are până în zilele noastre un impact negativ asupra mentalității colective care se reflectă în toate alegerile și tendințele noastre colective, în modul nostru de viață și percepție asupra vieții, asupra priorităților noastre.
Această viziune extremă construită în mentalul colectiv a supremației cunoașterii și raționalității ne-a făcut să ne auto-limităm sufletul și capacitatea de a cunoaște lumea prin simțire , pierzând astfel si bucuria de a trăi și de a crea din suflet , bucuria de a simți, de a empatiza unii cu alții, cu Natura,cu Dumnezeu.
Din păcate decizia celor care aleg exclusiv raționalitatea și știința ca mod de a trăi și judeca sunt în general influențați decisiv în alegerea lor și de felul neconvingător și dezamăgitor în care reprezentanții(cel puțin în teorie) a simțirii și spiritualității au tratat problemele umane individuale și colective, relațiile dintre oameni - dând astfel impresia că spiritualitatea este doar o preocupare superficială iar Dumnezeu nu există sau chiar dacă există nu contează.
Există în continuare și oameni care trăiesc și privesc viața în cealaltă extremă - cei care cred în simțire, spiritualitate ignorând și uneori chiar negând total importanța conștienței, raționalității și cunoașterii pentru spiritul lor.
... iar asta deși o parte din bunăstarea noastră a tuturor se datorează celor care au cunoscut și continuă să cunoască lumea prin conștiență, rațiune și știință și care au reușit să-și folosească cunoașterea pentru a crea bunăstare materială și implicit mai multă libertate de manifestare a spiritului.(dacă am fi ales să ne folosim bunăstarea pentru dezvoltarea spirituală)
Atunci când cădem în extrema credinței oarbe, fără rațiune, știință și discernământ, riscăm să ne auto-limităm prin adormirea propriei conștiințe , păcălindu-ne atât în legătură cu natura Lui Dumnezeu cât și în legătură cu criteriile de alegere în viață.
Iar astfel de moduri extreme de a percepe viața nu numai că ne limitează propriile experiențe și capacități de a alege corect în viață, dar creează și separări între noi în loc să facilităm schimburile reciproce de cunoștințe și experiențe pentru a ajunge cu toții la o viziune completă, unitară și echilibrată asupra vieții, asupra valorilor comun-acceptate și drept rezultat să creem bunăstare pe toate planurile pentru toată lumea.
Pentru a ne apropia de realitate, de adevăr și pentru a cunoaște cu adevărat lumea și pe noi înșine, este necesar să ne folosim atât rațiunea/conștiința cât și simțirea/sufletul - căci amândouă fac parte din spiritul nostru asemeni Lui Dumnezeu din care ne-am născut.
Pentru a afla întregul adevăr despre orice aspect al vieții noastre este bine pentru noi toți să ținem cont de toate acele perspective care rezultă dintr-o cunoaștere și experiență proprie sinceră, pozitivă și onestă a fiecăruia dintre noi.
Sigur că nu este suficientă sinceritatea și onestitatea pentru a afla adevărul căci dacă nu ne alegem sursele și mijloacele de căutare corect și dacă nu ne recunoaștem limitele capacității noastre și a altora de cunoaștere, riscăm să credem în neadevăruri sau adevăruri parțiale și să le transmitem și altora , iar ei să ne creadă pe cuvânt doar pentru că avem parte de încrederea lor dintr-un motiv sau altul.
Dacă ținem în mod constant o legătură directă de comunicare cu Îngerii putem ști să identificăm astfel de situații, atât acelea în care noi înșine riscăm să transmitem ceva doar parțial adevărat sau în întregime fals altora și acelea în care alții cărora le acordăm încredere ne transmit neadevăruri fără să-și dea seama.
Un exemplu de transmitere a unor adevăruri parțiale cu sinceritate sunt cazurile care anumiți oameni de știință care ne prezintă adevăruri obiective în legătură cu felul în care Natura funcționează (dpdv biologic, chimic, geologic șamd) spun în același timp că Dumnezeu nu există pentru că nu poate fi dovedit științific , deși descrierea mecanismelor de funcționare a Naturii reprezintă de fapt descrierea manifestării fizice a Lui Dumnezeu ca Spirit.
Așa cum nici unii dintre cei care vorbesc despre Dumnezeu doar din perspectivă spirituală și care resping importanța și credibilitatea cunoașterii lumii prin știință,rațiune și obiectivitate nu își dau seama că de fapt știința tot pe Dumnezeu îl revelează, doar că dintr-o perspectivă fizică, fără a lua în considerare originile spirituale ale manifestărilor fizice pe care aceștia le descoperă și le descriu.
A cunoaște în mod obiectiv Natura , prin mijloace "științifice", fizic dovedibile este tot o cunoaștere a Lui Dumnezeu deoarece Natura este "trupul" Lui, este manifestarea Lui fizică iar asta înseamnă că funcționează după felul Lui de a fi - după principiile divine.
Cunoașterea și respectarea principiilor divine care stau la baza existenței acestei lumi create de Dumnezeu poate unifica cele două perspective de cunoaștere a lumii - cea spirituală cu cea științifică - deoarece principiile divine ne ajută să înțelegem felul de a fi al Lui Dumnezeu, respectiv cum "funcționează" El și implicit întreaga Sa Creație atât din punct de vedere spiritual cât și fizic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu