PRINCIPIILE divine(cunoscute ca "legi divine") nu sunt chiar niște legi în adevăratul sens al cuvântului deoarece acestea nu există pentru a impune ceva cuiva, obligându-ne pe vreunul dintre noi să ne încadram în anumite "limite" , ele descriind doar felul în care funcționează lumea Lui Dumnezeu sub diverse aspecte - acela al unității, egalității, corespondenței, ritmului, cauzei și efectului, al rezonanței.
Desigur că Dumnezeu nu "s-a gândit" să inventeze pentru Sine acest sistem de principii pentru a putea să se manifeste pe El Însuși așa cum o face și a făcut-o dintotdeauna.
El pur și simplu este așa cum este "de la Sine", prin Sine Însuși, fără să-și pună de fapt problema că tot ceea ce face respectă aceste principii, care ne-au fost transmise doar datorită nevoii noastre de a înțelege felul Lui de a fi și, totodată, pentru a ne putea regăsi pe noi înșine în relația cu El și cu lumea, pe această cale.
Prin urmare existența acestor "legi" NU se raportează la existența umană, însă pentru că noi facem parte din lumea Lui Dumnezeu, ele sunt esențiale pentru a putea fi conștienți de felul în care această lume funcționează și pentru a ști cum putem fi în armonie cu noi înșine și cu Dumnezeu prin tot ceea ce facem.
Acestea sunt niște principii care stau la baza creației în general și ÎL descriu pe Dumnezeu, felul Lui de a acționa și "motivațiile" spontane care Îl impulsionează să facă tot ce face .
Cunoașterea Lui Dumnezeu așa cum este El în mod natural, firesc, ne ajută să înțelegem cum este normal și noi ca oameni să fim unii în relație cu alții, în propria creație și ce frumoasă ar fi lumea dacă am trăi cu toții pornind de la aceleași principii.
Așadar cunoașterea legilor divine are darul de a ne invita să cunoaștem un alt mod de a fi și de a acționa, mai aproape de natura reală a spiritului nostru și în unitate deplină cu Dumnezeu.
Cunoscându-le, ne dăm seama de ce felul nostru actual de a fi și de a acționa creează suferință, dezbinare, distrugere, fiind totodată ghidați către adoptarea atitudinilor și a alegerilor potrivite pentru a reveni la normalitate și la bucuria naturală de a crea bine și frumos împreună și în armonie unii cu alții.
Adoptarea și urmarea acestor principii divine este bine însă să vină din sufletul și conștiința noastră pentru a nu deveni și acestea doar o disciplină mentală , ca un orice alt set de reguli rigide inventate de noi și auto-impuse fără înțelegere reală, sensibilitate și conștiență.
Pentru asta este necesar să ne redescoperim pe noi înșine, să ne folosim simțurile și abilitățile spiritului tot timpul, din proprie inițiativă în relație cu noi înșine și cu ceilalți. (conștiența, empatia, sensibilitatea, bunul simț, simțul responsabilității, al adevărului, al corectitudinii, al dreptății etc)
Adoptând și respectând valorile spirituale în atitudine și acțiuni în mod conștient și responsabil, unele formalități, reguli și legi umane își pot pierde din importanță și utilitate căci acestea există doar pentru faptul că nu suntem capabili să ne înțelegem între noi în mod natural și să ne însușim în comun anumite principii morale, spirituale, în afara oricăror auto-forțări individuale sau impuneri colective.
Astfel, vom ajunge să nu mai avem nevoie de constrângeri artificiale pentru a nu mai greși față de noi înșine și față de ceilalți, căci ne-ar păsa și am conștientiza singuri cât de important este să fim corecți, să ne înțelegem, să ne respectăm unii pe alții, să ne facem treaba bine și corect pentru a putea crește și (a ne) dezvolta împreună în armonie.
Iar atunci când s-ar întâmpla să mai și greșim ne-am strădui să reparăm greșeala din proprie inițiativă și am încerca să nu o mai repetăm pe viitor.
Trăindu-ne viața în acest fel nu am mai simți nevoia să înșelăm, să râvnim și să luăm de la alții, iar suferința lor ne-ar afecta, fiind conștienți și sensibili față de urmările negative pe care le au astfel de acțiuni asupra stării noastre spirituale ca și asupra altora, deopotriva.
De asemenea, am înțelege că o lume în care fiecare urmărește să facă rău și să distrugă nu are cum să se auto-susțină pentru că nu creează nimic bun care să o ajute să funcționeze mai departe, adică nimic bun care să-i justifice rostul de a continua să existe , fapt care ar îndrepta-o către autodistrugere.(ceea ce din păcate se întâmplă și cu noi toți în prezent)
Conștientizând aceste adevăruri nu ne-am dori să contribuim la perpetuarea acestei situații, indiferent de ce aleg alții să facă. (căci de oprit nu totdeauna avem cum să-i oprim)
Fără bunăvoința și dorința noastră naturală, neforțată de a fi bine și de a face bine, de a ne înțelege și colabora unii cu alții în pace , degeaba avem atâtea reguli/legi și degeaba ne străduim să inventăm unele noi care să ne țină mai bine în frâu , pentru că totdeauna vom crea motive, și apoi modalități prin care să le sabotăm și pe acestea, folosindu-le nepotrivit, egoist, în favoarea voinței și acțiunilor noastre nepotrivite și nu în spiritul binelui, adevărului și al dreptății așa cum ar fi bine și normal să fie pentru noi toți.
Din nefericire aceste reguli există și ni le impunem unii altora mai mult sau mai puțin subtil nu numai în relația noastră generală cu societatea din care facem parte , dar și în relațiile noastre mai "familiare" cu lumea, adica cu partenerii de viață, cu familia, cu prietenii, căci nu ne prea permitem unii altora să mai fim noi înșine și din același motiv nici nu prea ne angajăm în relațiile potrivite nouă, cu oamenii potriviți.
De aceea, chit că este vorba de relația noastră cu noi înșine, cu cei apropiați, cu lumea în general sau cu Dumnezeu, aceste principii divine ne pot ajuta să înțelegem ce putem face cu noi înșine atât ca indivizi cât și ca grupuri pentru a fi mai bine, mai uniți, mai armonioși, mai împliniți și cu ce anume greșim în atitudine și acțiuni de nu putem fi așa în prezent.
Din păcate chiar și în cazul unora dintre legile divine există interpretări care nu corespund în totalitate cu realitatea felului în care acestea lucrează în lumea Lui Dumnezeu și prin raportare la El, în lumea noastră.
De aceea este bine pentru noi ca înainte să luăm drept adevăruri orice se spune despre aceste legi (ca de altfel orice alte informații despre orice alt subiect) să ne consultăm întâi de toate DIRECT cu Dumnezeu pentru a ne clarifica cum stau lucrurile în realitate cu aceste legi divine și pentru a înțelege mai ușor cum funcționează acestea în legătură unele cu altele și în completare reciprocă, formându-ne astfel o viziune, o înțelegere unitară și completă a "naturii" Lui Dumnezeu.
Așadar să vedem care sunt legile divine și care aspect al manifestării Lui Dumnezeu îl descrie fiecare:
~LEGEA CAUZEI ȘI A EFECTULUI - Deoarece în lumea Lui Dumnezeu totul există și se manifestă în unitate , orice acțiune are un efect, iar acest efect devine cauza unei alte acțiuni ce va avea la rândul ei un efect, și tot așa.
~LEGEA UNITĂȚII - tot ceea ce există în lumea manifestată a Lui Dumnezeu s-a născut din Sine și de aceea toate elementele creației divine își împlinesc rostul în relație de interdependență și influență reciprocă, ca niște părți componente ale unui Întreg Divin.
~LEGEA EGALITĂȚII - Indiferent ce aspect din Dumnezeu reprezintă, orice formă de manifestare divină este la fel de importantă și necesară pentru ca Întreaga Sa Ființă să fie așa cum este și să funcționeze așa cum o face - în armonie, echilibru, unitate.
~LEGEA CORESPONDENȚEI - "PARTEA e în TOT și TOTUL e în PARTE" sau: pentru că tot ce există în lumea manifestată s-a născut din El iar El conține în Sine Totul, orice formă de manifestare divină conține la rândul său în sine potențialul de a dezvolta și manifesta orice alte calități divine, acelea care îi sunt necesare și ajutătoare pentru a-și împlini mai bine rostul, în funcție de necesitățile fiecărui moment.
~LEGEA VIBRAȚIEI/REZONANȚEI - fiecare manifestare divină reprezintă o vibrație unică a Lui Dumnezeu care prin rezonanță creează echilibru și armonie deplină cu toate celelalte manifestări Divine, cu Întreaga Creație.
~LEGEA RITMULUI - fiecare formă de manifestare divină, datorită caracteristicilor spirituale particulare și a rostului pe care îl îndeplinește , are ritmul său propriu de manifestare , acela care este cel mai bun și mai potrivit ritmului tuturor celorlalte forme de manifestare divină astfel încât lntregul să funcționeze în echilibru, armonie și unitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu