ȘI DUMNEZEU ARE NEVOIE DE NOI,ÎNVAȚĂ DE LA NOI,ȚINE CONT DE NOI ÎN TOT CEEA CE FACE

Dumnezeu ne-a creat din nevoia de a împărți din ceea ce este El cu altcineva, să poată să se bucure împreună cu noi. El ne consideră și vrea să ne considerăm și noi partenerii Lui egali în creație. Deci chiar și Dumnezeu are nevoie de noi.

Și El se încarcă din trăirile noastre, din bucuriile noastre, din momentele noastre de bucurie și împlinire de orice fel.

Atunci când avem împreună cu cei apropiați momente pline de trăiri frumoase, îngerii vin și se "hrănesc" cu lumina emanată de noi, ca pe un dar neprețuit ce merită păstrat,valorificat.

Îngerii sunt atrași ca muștele la miere de toate emanațiile noastre luminoase ce vin din sufletul și conștiința noastră atunci când avem sentimente, gânduri, idei și inițiative pozitive , le "sorb" ca pe un nectar, se încărcă cu ele.

Acolo unde este înțelepciune, adevăr, onestitate, devotament, iubire, bucurie, compasiune si alte infinite nuanțe spirituale trăite de noi mereu altfel, îngerii sunt foarte prezenți,ne însoțesc cât mai mulți, ne încurajează.

Prin urmare nu numai El este cel care se dăruie nouă tot timpul - și darurile noastre pentru El contează foarte mult.

Am crede că Dumnezeu este atotștiutor, auto-suficient, detașat, si prin urmare oricum nu ar mai conta pentru El ce facem, ca și cum am fi prea mici si insignifianti în fața Lui.

Dumnezeu empatizeaza cu noi, simte împreună cu noi. El învață constant din experiențele noastre, nu se consideră atotștiutor din toate punctele de vedere, ca și cum ar fi creat totul ca o piesă deja scrisă, în care știe dinainte tot ce se va întâmpla și apoi s-a odihnit, detașându-se și lăsându-și creația să se desfășoare pe scena creată de El.

Creația este continuă, mereu activă, efervescentă, mereu nascatoare de noutate.

Fiecare dintre noi avem posibilitatea de a contribui la îmbogățirea existenței , moment de moment.

El ține cont de alegerile noastre, de părerile noastre, de încercările noastre de a crea ceva nou, de experimentele si experiențele noastre.

De aceea El nu anticipează totul.

Iși poate da seama unde poate duce în timp persistența într-o anume atitudine dar nu poate să prevadă ce se va intampla cu noi tot timpul pentru că, înzestrați fiind cu liber arbitru, avem tot timpul de ales încotro ne îndreptăm.

Noi avem darul de a-L surprinde mereu in funcție de ce alegeri facem, mai mult sau mai puțin pozitive.

Și-ar dori ca noi, conștienți fiind de direcțiile în care vrem să ne îndreptăm să să creem mereu lucruri bune în echipă cu El și să nu-L mai privim doar ca pe un părinte la care apelăm mai mult atunci când ne este greu și când rămânem singuri si neajutorați-iar in rest nu prea Îl băgăm in seamă.

Își dorește să împărtășim cu El atât momentele bune cât și cele mai puțin bune, să fim împreună cu El atât cât este și El cu noi și să Îl lăsăm să facă parte din viața noastră ca pe un foarte bun si iubit prieten.