Dumnezeu știe ceea ce ne dorim și ceea ce avem nevoie dinainte să îi spunem în cuvinte sau chiar dinainte să ne conștientizăm noi înșine dorințele și/sau necesitățile.
De asemenea, Dumnezeu lucrează MEREU pentru împlinirea problemelor și necesităților noastre reale, de orice fel, chiar și fără să fie rugat în mod special , însă ceea ce lipsește de multe ori înspre concretizarea lucrării Lui nesfârșite este lipsa noastră de receptivitate și de colaborare cu El.
De multe ori ceea ce ne dorim și ceea ce avem cu adevărat nevoie nu sunt unul și același lucru, iar acesta este unul din motivele pentru care nu avem totdeauna parte de susținere divină.
... doar că atunci and ne concentrăm doar pe a ne ruga Lui să ne îndeplinească dorințele, fără să ascultăm și ceea ce are și El de spus în legătură cu acestea , nu ne dăm nouă înșine nici o șansă de a conștientiza că avem dorințe nepotrivite.
Dar și în situațiile în care dorințele noastre sunt benefice pentru noi și cei din jur - și deci sunt susținute de îngeri - avem în continuare nevoie de ghidarea lor înspre concretizarea acestora, pentru că e necesar să știm dacă există condițiile cele mai favorabile pentru îndeplinirea lor și ce putem face pentru a contribui la valorificarea acestor condiții.
Tot așa și atunci când apar probleme, de orice fel, avem nevoie să înțelegem cu ajutorul Îngerilor, de ce avem acele probleme, respectiv ce greșeli am făcut de am ajuns să le avem, deoarece conștientizarea cauzelor acestora este primul și cel mai important pas în rezolvarea lor.
În urma conștientizării, tot îngerii ne ghidează înspre găsirea acelor soluții de rezolvare a acestor probleme.
Dacă ne oprim însă doar la a-i ruga pe îngeri să ne ajute, crezând că asta îi va face să acționeze mai mult decât o fac deja, sau să acționeze cumva în locul nostru, nu facem decât să ne amăgim și eventual să ne pierdem pe nedrept credința în Dumnezeu în momentele în care vedem că nu ni se rezolvă problemele și nu ni se îndeplinesc dorințele sau vom ajunge să ne auto-amăgim sperând în continuare în mod pasiv că se va întâmpla "un miracol" și acestea se vor rezolva/îndeplini "de la Sine".
Toate acestea în timp ce, pe lângă prețioasa ghidare directă pe care ne-o pot oferi , îngerii lucrează oricum și continuu pentru a crea condiții favorabile înspre împlinirea necesităților noastre, nouă rămânându-ne să observăm conjuncturile create de ei și să profităm de ele.
De exemplu, îngerii fac posibilă întâlnirea a două persoane potențial potrivite să formeze un cuplu în locul potrivit și la timpul potrivit (într-un moment în care amândoi sunt pregătiți pentru asta și sunt pe aceiași lungime de undă) , într-o conjunctură potrivită, care să-i ajute pe cei doi să se observe unul pe altul, să fie deschiși unul față de altul pentru a se cunoaște reciproc și pentru a recunoaște potrivirea dintre ei.
Însă chiar dacă Îngerii reușesc să facă oamenii potriviți să se întâlnească, aceștia nu întotdeauna se recunosc sau evită implicarea prea mare în relația dintre ei din diferite motive, cum ar fi pretențiile și așteptările nepotrivite legate de "partenerul/partenera ideal/ă", frica de obligații și responsabilități, neîncrederi în sine sau în persoanele de sex opus șamd.
Toate acestea se întâmplă de regulă atunci când ÎL rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să ne împlinim niște dorințe și nevoi - cum este în exemplul de față aceea de a ne găsi un/o partener/ă de cuplu potrivit/ă - iar noi din cauză că nu suntem conștienți și receptivi față de propunerile Lui se întâmplă să nu recunoaștem oportunitățile create de Îngeri și să le ratăm.
În astfel de situații nefericite , putem ulterior trăi cu impresia că Dumnezeu nu ne-a ajutat, însă în realitate să fi dat cu piciorul o ocazie prețioasă creată de El pentru că noi credeam că avem nevoie de altceva sau de altcineva pentru a fi împliniți.
În același fel, îngerii creează condiții favorabile pentru ca tot felul de alte lucruri pozitive să se petreacă în viața noastră individuală și/sau colectivă și despre orice aspect existențial ar fi vorba, noi avem nevoie să participăm la creerea acestor condiții, să le recunoaștem atunci când se ivesc și să profităm de ele pentru ca lucrurile bune să se întâmple.
Ideea de rugăciune, descurajează dialogul conștient cu Dumnezeu și încurajează o atitudine pasivă față de viață în care nu ne dăm seama că binele nu îl poate face Dumnezeu singur ci în colaborare cu noi, iar pentru asta este necesar să-L și ascultăm și să existe un schimb reciproc-activ de idei, informații și sentimente între noi și El, pentru a ne coordona și a realiza totul împreună.
Credința în nevoia exclusivă de rugăciune ascunde de multe ori:
neîncrederea în faptul că avem capacitatea de a comunica direct cu Dumnezeu, de a primi și înțelege mesajele Saleo percepție greșită asupra rolului Său în viața noastră sau asupra felului în care El acționează sau poate să arate o teamă subconștientă de a-L asculta deoarece s-ar putea să ne transmită adevăruri percepute de noi ca fiind neplăcute despre care noi nu vrem să știm iar câteodată s-ar putea să ne îndemne să ne mobilizăm în anumite direcții iar noi să nu fim întotdeauna dispuși să facem asta - deși îndemnurile Lui sunt totdeauna menite să ne orienteze pe calea cea mai bună pentru noi, pe parcursul căreia să ne fie cu adevărat bine. Desigur că Dumnezeu a încercat de-a lungul timpului să profite chiar și de starea noastră de receptivitate inconștientă pe care suntem predispuși să o avem atunci când ne rugăm și să "strecoare" în sufletul și conștiința noastră câteva dintre mesajele Lui, însă nu întotdeauna a avut succes.
În stare de rugăciune, uneori se întâmplă să îL ascultăm fără să ne dăm seama și să ținem cont de mesajele Sale, alteori le ascultăm dar nu ținem cont de ele, dar, de multe ori nu ÎL ascultăm deloc nici măcar în rugăciune.
De aceea rugăciunea este un mod prin care ne blocăm mereu la jumătatea drumului în relația dintre noi și Dumnezeu - îL chemăm, îL rugăm, dar nu prea ajungem să îL și ascultăm, să dialogăm cu El și să colaborăm cu El conștient.
Desigur că uneori îi putem adresa Lui Dumnezeu în mod spontan unele rugăminți - fără ritualuri și fără cuvinte căutate și multe(căci asta nu le va face mai clare sau mai eficiente pentru El) - mai ales că în unele situații nu prea avem timp să-I comunicăm explicit fiind implicați în anumite activități sau fiind în genul de situații în care este nevoie să decidem și să acționăm repede, însă problema noastră generală este că am făcut din rugăciune un obicei ritualic constant, un mod principal de a ne raporta la El care nu ne ajută prea mult nici pe noi și nici pe Dumnezeu "să-și facă treaba".
Dacă în urma citirii acestui text (respectiv a oricărui alt text de pe acest profil) aveți nelămuriri/păreri/experiențe/argumente pro sau contra legate de subiectul discutat pe care ați vrea să le împărtășiți, vă rugăm să o faceți printr-un comentariu. De asemenea vă rugăm să spuneți dacă sunt alte subiecte care ați vrea să fie discutate.
MESAJ DESPRE IMPORTANȚA RECUNOAȘTERII PERSOANELOR POTRIVITE 
DESPRE CUM DEOSEBIM MESAJELE DIVINE DE PROPRIILE GÂNDURI ȘI PERCEPȚII ÎN COMUNICAREA DIRECTĂ CU ÎNGERII
CE PUTEM FACE PENTRU A RECEPȚIONA MESAJELE DIVINE
CUM RECUNOAȘTEM MESAJELE DIVINE
CUM COMUNICĂ DUMNEZEU CU NOI
CE ÎNSEAMNĂ COMUNICAREA CU ÎNGERII ȘI VALOAREA UNEI RELAȚII CONȘTIENTE CU EI
DESPRE UTILITATEA PRACTICĂ A COMUNICĂRII DIRECTE ȘI CONȘTIENTE CU ÎNGERII
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu